Lucrare de licență și disertație cu AI: ce e permis în 2026

Întrebarea pe care și-o pune orice student în ultimul an sună aproximativ așa: „pot să folosesc AI la licență fără să am probleme?". Răspunsul corect nu vine de pe forumuri și nici din articole generice, ci dintr-un document pe care majoritatea nu l-a citit: regulamentul propriei universități. Iar în 2026, aceste regulamente există, sunt publice și sunt surprinzător de detaliate.

Vestea bună e că aproape nicio universitate serioasă nu interzice complet instrumentele AI. Vestea proastă e că granița pe care o trasează cade exact peste ce ai vrea tu să faci: partea originală a lucrării.

Regula zero: în absența unei permisiuni, presupui interdicție

Ghidul de utilizare a instrumentelor de inteligență artificială generativă aprobat de Senatul Academiei de Studii Economice din București prin Hotărârea nr. 38 din 25 martie 2026 formulează principiul explicit, cu numele lui latinesc: in dubio contra. Textul spune că, „în absența unor instrucțiuni specifice, utilizarea oricărei IAG nu este autorizată", iar în partea dedicată cadrelor didactice adaugă: „În absența unei mențiuni specifice din partea cadrului didactic, utilizarea IAG este considerată interzisă."

Cu alte cuvinte, tăcerea nu înseamnă permisiune. Dacă fișa disciplinei sau coordonatorul tău nu spun nimic despre AI, poziția implicită e „nu ai voie", nu „nu se știe".

Primul lucru pe care îl faci, deci, nu e să deschizi un chat. E să citești, în ordine: regulamentul de etică al universității tale, eventualul regulament dedicat AI, metodologia de finalizare a studiilor pentru anul tău și instrucțiunile scrise ale coordonatorului. Cinci pagini care valorează mai mult decât orice sfat general, inclusiv acesta.

Ce spun, concret, două regulamente reale

Merită văzute două exemple, pentru că arată cele două abordări dominante din România.

Politehnica București are, din anul universitar 2025–2026, un regulament dedicat. Formularea centrală e o interdicție bine delimitată: este strict interzisă utilizarea inteligenței artificiale „pentru redactarea, generarea sau reformularea părților care reprezintă contribuții originale" în cadrul lucrărilor de licență, al lucrărilor de disertație și al tezelor de doctorat. Regulamentul definește ce înseamnă contribuție originală: formularea ipotezelor proprii, analiza personală a datelor, interpretarea rezultatelor, formularea concluziilor, propunerilor sau modelelor originale.

În rest, transparența e obligatorie: pentru toate tipurile de lucrări academice trebuie menționat expres sistemul folosit, cu denumirea platformei, sursa web, data accesării și versiunea, plus o explicație clară a modului în care AI-ul a fost integrat în lucrare. Iar declarația de autenticitate care însoțește lucrarea de diplomă și de disertație se completează, din 2025–2026, cu o secțiune dedicată utilizării sau neutilizării instrumentelor AI. Consecințele enumerate merg de la invalidarea rezultatelor până la reconsiderarea sau retragerea recunoașterii diplomelor obținute.

ASE București merge pe încadrare, nu pe interdicție: AI-ul e permis ca instrument de sprijin — brainstorming, structurare, îmbunătățirea clarității —, dar „prezentarea unui conținut generat de IAG ca fiind propria creație intelectuală este tratată ca plagiat și sancționată corespunzător". Studenții și absolvenții trebuie să declare dacă au folosit sau nu instrumente AI, printr-o declarație-anexă; în cazul lucrărilor de finalizare a studiilor, declarația se inserează în corpul lucrării, imediat după cuprins, și se depune ca document distinct, semnată olograf, la înscrierea pentru examen.

Diferența dintre cele două e mai mică decât pare. Ambele spun același lucru în două feluri: poți folosi AI-ul ca să lucrezi mai bine, nu ca să produci ceea ce se evaluează la tine.

Ce spune legea, dincolo de regulamente

Legea învățământului superior nr. 199/2023 nu vorbește despre inteligență artificială — a fost scrisă înainte ca discuția să devină practică. Dar ea stabilește cadrul în care universitățile își fac regulamentele proprii.

Articolul 168 alin. (1) enumeră printre abaterile de la normele de etică și deontologie universitară, la litera g), fraudarea evaluării, iar la litera h), plagiatul. Articolul 169 lit. d) definește plagiatul ca „prezentarea drept creație sau contribuție științifică pretins personală într-o operă scrisă, inclusiv în format electronic, a unor texte, idei, demonstrații, date, teorii, rezultate sau metode științifice preluate din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale".

Aici e o nuanță pe care merită să o înțelegi corect, pentru că explică de ce universitățile au trebuit să scrie reguli suplimentare: definiția legală a plagiatului se referă la preluarea din operele altor autori. Un text generat de un model nu se încadrează mereu, tehnic, în această definiție. De aceea universitățile au completat cadrul: la ASE, prezentarea conținutului generat ca fiind creație proprie e tratată explicit ca plagiat prin regulament; la Politehnica, e încadrată ca încălcare gravă a normelor de etică și integritate. Ambele drumuri duc în același loc — fraudarea evaluării, care e sancționată direct de lege.

Iar capătul acestui drum e articolul 48 din aceeași lege: „În situația în care există dovezi că actul de studii a fost obținut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie universitară", rectorul are obligația, în 30 de zile, să solicite instanței de contencios administrativ anularea actului de studii.

Nu e o amenințare teoretică pentru anul în care ești student. E un risc care rămâne atașat diplomei tale ani mai târziu.

Cele opt utilizări sigure, în ordinea etapelor lucrării

Dacă regulamentul tău permite folosirea ca instrument de sprijin — și majoritatea permit —, iată unde ajută cu adevărat, etapă cu etapă.

1. Delimitarea temei. Ai o idee vagă. Ceri modelului să o descompună în cinci întrebări de cercetare posibile, cu argumente pro și contra pentru fiecare. Tu alegi. Alegerea e contribuția ta.

2. Harta domeniului. Îi ceri să îți explice conceptele-cheie și disputele majore dintr-un domeniu, ca să știi ce cauți. Atenție: aceasta e o hartă, nu o bibliografie. Fiecare titlu pe care ți-l dă trebuie verificat, iar sursele care intră în lucrare le găsești tu, în bazele de date la care ai acces prin universitate.

3. Structura. Un plan pe capitole și subcapitole, cu logica dintre ele. E teren sigur: structura e formă, nu conținut original.

4. Înțelegerea unui articol greu. Îi dai un studiu pe care abia îl parcurgi și îi ceri să îți explice metodologia în cuvinte simple, apoi verifici explicația în text. Aceasta e învățare, nu substituție.

5. Analiza propriilor date. Ai un chestionar cu 200 de răspunsuri sau un set de date. AI-ul te ajută să alegi metoda potrivită, să scrii codul de prelucrare și să interpretezi ce înseamnă un rezultat statistic — dar interpretarea care intră în lucrare e a ta, formulată de tine. La Politehnica, „analiza personală a datelor" e listată explicit ca parte din contribuția originală care nu poate fi generată. Partea de metodă și instrumente e exact ce se lucrează în cursul de analiză de date cu AI fără cod.

6. Corectura lingvistică. Gramatică, topică, consistență terminologică. Ghidul ASE precizează chiar că citarea poate fi omisă „în cazurile de utilizare minoră, care nu modifică fondul intelectual al conținutului" — traduceri scurte, corecturi gramaticale, îmbunătățiri lingvistice, similare cu un corector avansat. Verifică totuși ce spune regulamentul tău.

7. Testarea argumentului. Îi dai capitolul tău de concluzii și îi ceri să joace rolul comisiei: ce întrebări incomode ar pune, unde e argumentul slab, ce contraexemplu există. Nicio regulă nu îți interzice să te pregătești bine.

8. Pregătirea susținerii. Structura prezentării, cronometrarea, anticiparea întrebărilor.

Ce lipsește din listă, deliberat: redactarea capitolelor de contribuție proprie, formularea ipotezelor, interpretarea rezultatelor și concluziile. Acolo se termină zona sigură.

Dacă vrei tehnicile generale de studiu cu AI — nu doar pentru lucrarea de finalizare —, le-am tratat separat în ghidul despre cum înveți și cercetezi etic cu AI ca student.

Bibliografia inventată: cel mai frecvent mod de a te da de gol

Există un mod de eșec care apare în mod repetat în lucrările scrise în grabă cu ajutorul unui model de limbaj: referințele care nu există. Autori reali, reviste reale, titluri plauzibile, ani plauzibili — și niciun articol cu acele coordonate.

Se întâmplă pentru că modelul nu caută într-o bază de date, ci produce text statistic probabil. O referință bibliografică are o formă foarte regulată, deci e ușor de imitat. Mecanismul e explicat pe larg în ghidul despre halucinațiile AI și cum le eviți.

Protocolul minim, care rezolvă complet problema:

• fiecare referință se deschide efectiv, la sursă, înainte să intre în bibliografie;
• verifici DOI-ul sau linkul în baza de date a universității, nu în chat;
• dacă citezi o idee, ai citit paragraful din care vine, nu rezumatul despre el;
• nu ceri niciodată „adaugă cinci surse relevante" — ceri „verifică dacă aceste cinci surse pe care le-am găsit eu susțin afirmația de mai jos".

Un comisie nu are nevoie de detectoare ca să prindă o bibliografie fabricată. Are nevoie de un profesor care caută un titlu și nu îl găsește.

Detectoarele: nici tu, nici ei nu vă puteți baza pe ele

Aici e o veste care surprinde ambele tabere. Ghidul ASE afirmă direct: „Instrumentele de detectare a conținutului generat de IAG sunt considerate nefiabile, având o natură probabilistică și neavând valoare probatorie." Mai mult, documentul prevede că profesorii nu pot folosi instrumente AI în procesul de evaluare a studenților.

Ce urmează logic din asta e mai important decât pare: dacă detectoarele nu au valoare probatorie, verificarea se mută pe teren uman — examinare orală mai lungă, întrebări despre proces, cerința de a explica o alegere metodologică, de a reface un calcul, de a argumenta o concluzie. Exact ce recomandă ambele regulamente citate aici.

Concluzia practică pentru tine: nu textul te dă de gol, ci incapacitatea de a-l susține. Iar asta nu se rezolvă cu un instrument de „umanizare" a textului — ghidul ASE listează, printre practicile strict interzise, folosirea AI-ului ca instrument de parafrazare pentru a ascunde plagiatul.

O discuție detaliată despre cât de (ne)fiabile sunt aceste instrumente e în ghidul despre detectoarele de text generat de AI.

Ce nu urci niciodată într-un chat

Lucrarea ta poate conține exact tipul de informație care nu ar trebui să ajungă într-un serviciu public:

• datele personale din cercetarea ta — răspunsuri la chestionare cu nume, vârste, e-mailuri, date de sănătate, interviuri transcrise. Dacă ai colectat date de la persoane reale, ai obligații de protecție a datelor care nu dispar pentru că ești student;
• datele confidențiale ale unei firme — dacă faci studiul de caz într-o companie, informațiile primite sunt de regulă sub acord de confidențialitate;
• munca nepublicată a altcuiva, inclusiv materiale primite de la coordonator;
• ideea originală pe care intenționezi să o protejezi — ghidul ASE avertizează explicit asupra riscului de pierdere a drepturilor de proprietate intelectuală atunci când transmiți idei, metode sau fragmente de cod neprotejate către un serviciu extern.

Recomandările tehnice din același ghid sunt simple: dezactivează opțiunea de istoric și antrenare în setările de date ale instrumentului, folosește pe cât posibil instrumente validate de universitate și anonimizează înainte de a urca orice. Contextul complet e în ghidul despre confidențialitatea datelor personale în relația cu AI.

Cum declari, corect, utilizarea

Dacă regulamentul tău cere declararea — și tot mai multe o cer —, formulează-o precis. Modelul de citare recomandat de ASE, inspirat din standardele internaționale, e:

Creatorul instrumentului de IA. (Anul versiunii utilizate).
Numele instrumentului de IA (versiune) [Tip de model IA]. URL

Politehnica cere, în plus, data accesării și o explicație a modului în care AI-ul a fost integrat în lucrare. O declarație bună sună concret, nu defensiv:

„Am folosit un asistent conversațional pentru structurarea capitolului 2 și pentru corectură lingvistică pe întreaga lucrare. Analiza datelor din capitolul 4, interpretarea rezultatelor și concluziile îmi aparțin integral. Toate sursele citate au fost verificate individual la publicația originală."

Trei propoziții care spun exact ce s-a întâmplat. Ele nu îți scad nota — absența lor, descoperită ulterior, îți poate anula diploma.

Cine deține textul generat

O întrebare care apare des: dacă un model a scris un paragraf, al cui e? Discuția despre dreptul de autor asupra conținutului generat e complicată și diferă între jurisdicții — am detaliat-o în articolul despre drepturile de autor în era AI. Pentru lucrarea ta, însă, întrebarea relevantă e alta și e mult mai simplă: universitatea nu evaluează cine deține textul, ci dacă tu ești autorul contribuției pe care o susții. Iar la acea întrebare răspunzi în fața comisiei, nu într-un capitol despre licențiere.

Un mod de lucru care rezistă la orice comisie

Regula care se citește din tabel: AI-ul are voie peste tot unde poți spune, sincer, „m-a ajutat să lucrez mai bine" — și nicăieri unde ar trebui să spui „a lucrat în locul meu".

Pentru studenții care vor să transforme lucrul cu aceste instrumente într-o competență profesională, nu doar într-un ajutor de moment, cursul de prompt engineering acoperă partea care contează pe termen lung: instrucțiuni care interzic invenția, verificarea sistematică a rezultatului și lucrul pe documente-sursă proprii.

Întrebări frecvente

Am voie să folosesc ChatGPT sau Claude la lucrarea de licență? Depinde de regulamentul universității tale, iar poziția implicită în multe universități este că, în absența unei permisiuni explicite, utilizarea nu e autorizată. Verifică regulamentul de etică, eventualul regulament dedicat AI și instrucțiunile scrise ale coordonatorului. Acolo unde e permis, e permis ca instrument de sprijin — nu pentru redactarea contribuției originale.

Ce înseamnă mai exact „contribuție originală"? Regulamentul Politehnicii București o definește ca fiind orice secțiune care reflectă formularea ipotezelor proprii, analiza personală a datelor, interpretarea rezultatelor și formularea concluziilor, propunerilor sau modelelor originale. Acestea nu pot fi generate, reformulate sau redactate cu AI.

Trebuie să declar că am folosit AI? Tot mai des, da. La ASE, declarația se inserează în lucrare imediat după cuprins și se depune și ca document distinct, semnată olograf. La Politehnica, declarația de autenticitate include o secțiune despre utilizarea sau neutilizarea instrumentelor AI. Chiar și acolo unde nu e obligatoriu, declararea corectă te protejează.

Mă poate prinde universitatea cu un detector de text AI? Detectoarele sunt tratate oficial ca nefiabile: ghidul ASE le descrie ca având natură probabilistică și fără valoare probatorie. Verificarea reală se face altfel — examinare orală mai lungă, întrebări despre proces, cerința de a explica metoda și de a susține concluziile. Un text pe care nu îl poți apăra e problema, nu scorul unui detector.

Ce se întâmplă dacă sunt prins că am generat lucrarea? Consecințele merg de la invalidarea rezultatelor și sancțiuni disciplinare până la retragerea recunoașterii academice. Iar potrivit art. 48 din Legea nr. 199/2023, dacă există dovezi că actul de studii a fost obținut prin mijloace frauduloase, rectorul are obligația să solicite instanței anularea diplomei.

Pot să folosesc AI ca să îmi traduc lucrarea în engleză? De regulă da, fiind o utilizare lingvistică, dar cu două condiții: verifică regulamentul tău și recitește traducerea, pentru că modelele pot altera sensul termenilor tehnici. Ghidul ASE cere explicit ca modelul să nu adauge conținut nou și să nu modifice sensul original.

Concluzie

Discuția despre AI la licență și disertație s-a mutat, în 2026, din zona zvonurilor în zona documentelor. Universitățile mari din România și-au scris regulile, iar ele converg spre același principiu: instrumentele sunt permise pentru a te ajuta să lucrezi, interzise pentru a produce ceea ce se evaluează la tine, și obligatoriu declarate atunci când contribuția lor e substanțială.

E, de fapt, o veste bună. Un student care folosește AI-ul ca să înțeleagă mai repede literatura, să își structureze mai clar argumentul și să își verifice mai riguros datele scrie o lucrare mai bună decât ar fi scris fără el — și o poate susține în fața oricărei comisii. Un student care îl folosește ca să nu scrie deloc rămâne cu un text pe care nu îl poate apăra și cu o diplomă care, în cel mai rău caz, poate fi contestată ani mai târziu.

Primul pas rămâne același, oricât de simplu ar părea: citește regulamentul universității tale înainte să deschizi primul chat.

Surse

• Legea învățământului superior nr. 199/2023 (art. 48, art. 168 alin. 1 lit. g și h, art. 169 lit. d): https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/271898
• Academia de Studii Economice din București, Ghid de utilizare a instrumentelor de Inteligență Artificială Generativă, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 38/25.03.2026: https://senat.ase.ro/wp-content/uploads/2026/20260325/Hot.Senat%20nr.%2038%20din%2025.03.2026_Aprob.ghid%20utiliz.%20instrument.%20IAG.pdf
• Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București, Regulament privind utilizarea tehnologiilor de Inteligență Artificială: https://upb.ro/wp-content/uploads/2025/09/Regulament-privind-utilizarea-tehnologiilor-de-Inteligenta-Artificiala-IA.pdf
• Comisia Europeană, „Updated ERA living guidelines on the responsible use of generative AI in research" (8 mai 2026): https://research-and-innovation.ec.europa.eu/news/all-research-and-innovation-news/updated-era-living-guidelines-responsible-use-generative-ai-research-2026-05-08_en