Instrumentele AI scriu românește surprinzător de bine — până în momentul în care textul ajunge pe site, într-o ofertă sau într-un document oficial și cineva observă că „ş" nu e același lucru cu „ș". Diferența e invizibilă pe ecran, dar reală în fișier, iar consecințele trec dincolo de estetică: strică indexarea în căutare, rupe funcțiile de căutare din documente și, pentru textele cu caracter public, atinge o obligație legală.
Acest ghid tratează problema pe care articolele despre traducere automată nu o ating: nu cum treci un text dintr-o limbă în alta, ci cum obții un text corect direct în română de la un instrument AI, cu diacriticele potrivite, cu acordul gramatical în regulă și cu registrul adecvat destinatarului.
Diacriticele: două semne care arată aproape la fel
Aceasta este cea mai frecventă și cea mai puțin observată problemă din textele românești generate sau procesate automat.
Limba română folosește cinci semne diacritice: ă, â, î, ș, ț. Ultimele două se scriu cu virgulă dedesubt, iar codurile lor Unicode sunt U+0219 pentru ș și U+021B pentru ț.
Există însă și o pereche care seamănă izbitor: ş (U+015F) și ţ (U+0163). Acestea sunt litere cu sedilă, semnul folosit în limba turcă — același tip de cârlig ca în franțuzescul „garçon". Diferența vizuală e minimă: virgula plutește la mică distanță sub literă, în timp ce sedila se prinde de literă. Diferența la nivel de fișier e totală: sunt caractere complet diferite.
De unde vine confuzia? Din implementările timpurii ale standardului Unicode, unde formele cu sedilă au fost folosite pentru română înainte ca formele cu virgulă să fie disponibile pe scară largă. Academia Română, prin Institutul de Lingvistică, a clarificat că pentru limba română semnul corect este cel asemănător unei virgule, situat la mică distanță sub literele s, S, t, T — nu sedila.
De ce contează practic, nu doar academic
Căutarea nu le tratează identic. O căutare după „construcții" nu găsește neapărat „construcţii" scris cu sedilă. Într-un site cu sute de pagini, asta înseamnă conținut care există dar nu poate fi găsit.
Ordonarea alfabetică se strică. Listele, tabelele și indexurile pun caracterele cu sedilă în altă poziție decât cele cu virgulă.
Fonturile le redau inconsecvent. Multe fonturi moderne redau corect virgula dedesubt, dar unele înlocuiesc automat un semn cu celălalt, ceea ce produce un text vizual inconsecvent în același document.
Amestecul în același text e cel mai prost scenariu. Se întâmplă des atunci când conținutul vine din surse diferite — o parte scrisă de om, alta generată, alta copiată dintr-un document vechi.
Cum verifici și cum repari
Nu te baza pe ochi. Verifică în fișier:
- În editorul de text sau în cod, caută explicit caracterele problematice. O căutare după „ş" (cu sedilă) într-un document care ar trebui să folosească „ș" îți spune imediat dacă ai o problemă.
- Cere-i instrumentului AI o verificare explicită. Formulare care funcționează: „Verifică textul și înlocuiește toate literele cu sedilă (ş, ţ) cu formele corecte cu virgulă dedesubt (ș, ț). Nu modifica nimic altceva."
- Setează tastatura corect. Aranjamentul românesc standard produce formele cu virgulă. Variantele mai vechi de aranjament „legacy" produc sedile.
- Verifică la import. Conținutul preluat din documente vechi, din baze de date sau din exporturi este sursa cea mai frecventă de contaminare.
Un avertisment care merită reținut: nu aplica o înlocuire automată oarbă în texte care conțin deliberat cuvinte turcești, nume proprii străine sau exemple lingvistice. Am întâlnit exact această situație — o conversie globală care a „reparat" tocmai exemplele didactice care ilustrau diferența.
Ce greșește AI-ul în română, chiar și când pare corect
Modelele de limbaj au fost antrenate pe mult mai mult text în engleză decât în română. Rezultatul nu e un text greșit evident, ci unul care sună aproape bine, cu tipare recognoscibile.
Acordul în cazul genitiv-dativ. Formele „ai", „ale", „alor" și articolul hotărât enclitic sunt sursa cea mai frecventă de erori subtile, mai ales în propoziții lungi, unde substantivul determinat e departe de determinant.
Acordul participiului cu subiectul. În construcții pasive și în fraze cu mai multe subordonate, acordul se pierde ușor.
Cratima și apostroful. Formele „într-un", „s-a", „dintr-o", „nu-i" sunt aproape întotdeauna corecte; problemele apar la formele mai rare și la „decât" versus „ca" în comparații.
Calcuri din engleză. Structuri traduse mecanic: „aplică pentru un job" în loc de „candidează la un post", „locație" folosit pentru orice fel de loc, topica adjectivului mutată înaintea substantivului acolo unde româna preferă invers.
Terminologie inconsecventă. Același concept apare în trei variante în același text — „utilizator", „user", „folositor" — pentru că modelul nu păstrează un glosar dacă nu i-l dai.
Registru inadecvat. Tendința spre un ton entuziast, cu multe superlative și structuri de marketing american, într-un context unde româna profesională e mai sobră.
Ce faci concret
Dă-i norma explicit. Modelele răspund bine la instrucțiuni de sistem clare. Un exemplu care funcționează:
„Scrii în limba română, respectând normele academice actuale. Folosești diacritice cu virgulă dedesubt (ș, ț), nu cu sedilă. Eviți calcurile din engleză. Păstrezi terminologia din glosarul de mai jos, consecvent, în tot textul. Ton profesional, sobru, fără superlative."
Dă-i un glosar. Cinci-zece termeni cu forma exactă pe care o vrei. Este cea mai eficientă intervenție pentru consecvență și costă zece minute o singură dată.
Dă-i un exemplu de text bun. Un paragraf scris de tine, în tonul dorit, ajută mai mult decât trei paragrafe de instrucțiuni abstracte.
Cere revizuirea separat de redactare. Generarea și verificarea sunt sarcini diferite. Un al doilea pas, cu instrucțiunea „verifică acordul și diacriticele, nu rescrie stilul", prinde erori pe care primul pas le-a produs.
Verifică norma la sursă când ai dubii. Norma academică actuală este DOOM 3, ediția a treia a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, publicată în 2021 de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti" al Academiei Române. Are aproximativ 64.500 de cuvinte, dintre care circa 3.600 sunt noi față de ediția din 2005. Este disponibilă și în variantă online.
Registrul: aceeași informație, trei destinatari
Registrul e dimensiunea pe care instrumentele AI o greșesc cel mai des, pentru că implicit tind spre un ton promoțional.
| Destinatar | Ce funcționează | Ce strică textul |
|---|---|---|
| Instituție publică sau partener formal | Formulare la persoana a treia, propoziții complete, terminologie exactă, fără abrevieri neexplicate | Ton colocvial, întrebări retorice, semne de exclamare |
| Client B2B | Persoana a doua plural, direct, orientat spre problemă și soluție, cifre concrete | Superlative, promisiuni vagi, jargon de marketing tradus |
| Public larg / social media | Fraze scurte, persoana a doua singular, exemple concrete | Limbaj tehnic neexplicat, fraze de peste trei rânduri |
Instrucțiunea care schimbă cel mai mult rezultatul nu este „scrie profesional", ci precizarea destinatarului și a relației: „scrii pentru un director financiar al unei companii cu care avem deja contract, care are 30 de secunde să citească".
Ce spune legea despre textele publicate
Aici există o prevedere pe care puțini o cunosc, deși e în vigoare de peste două decenii.
Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.067 din 17 noiembrie 2004, prevede că orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, trebuie să fie corect din punct de vedere terminologic, gramatical, ortoepic și, după caz, al punctuației și ortografiei, potrivit normelor academice în vigoare. Tot legea prevede că un text redactat într-o limbă străină, cu caracter de interes public, se însoțește de traducerea sau adaptarea în limba română.
Legea prevede și excepții — printre care mărcile înregistrate și textele cu caracter științific, literar-artistic, cultural sau religios, precum și publicațiile redactate integral ori parțial în limbi străine, inclusiv cele ale minorităților naționale.
Legătura cu subiectul acestui articol e directă: „normele academice în vigoare" înseamnă, la data redactării, DOOM 3. Un text de interes public generat cu AI și publicat fără verificare nu devine conform doar pentru că sună bine.
Două obligații conexe merită menționate, pentru că apar frecvent în același flux de lucru:
Transparența conținutului generat. Regulamentul (UE) 2024/1689 prevede obligații de transparență privind conținutul generat artificial, aplicabile din 2 august 2026. Dacă publici conținut generat cu AI, verifică ce anume trebuie marcat în cazul tău.
Datele introduse în instrument. Dacă textul pe care îl dai spre corectare conține date cu caracter personal — nume de clienți, adrese, date din contracte —, se aplică regulile obișnuite de protecție a datelor. Un serviciu public de corectură nu este locul potrivit pentru un contract nesemnat. Aceleași principii se aplică și la traducere, tratate pe larg în ghidul de traducere cu AI.
Nu este consultanță juridică. Verifică textele oficiale citate la final și consultă un specialist pentru situația ta concretă.
Un flux de lucru în cinci pași
- Pregătește contextul o singură dată — instrucțiunea de sistem cu norma, glosarul și un exemplu de ton. Salveaz-o și refolosește-o.
- Generează ciorna, cu destinatarul precizat explicit.
- Rulează o trecere separată de verificare, doar pentru acord și diacritice, fără rescriere stilistică.
- Verifică în fișier prezența caracterelor cu sedilă și consecvența terminologică.
- Citește cu ochiul tău ultima variantă. Este singurul pas care nu se poate automatiza, pentru că numai tu știi ce vrei să spui.
Pentru texte care ajung la clienți sau în spațiul public, pasul 5 nu e opțional.
Cum te ajută cursurile de pe Cursuri AI
Diferența dintre un text care „sună bine" și unul care rezistă la citire atentă stă în modul în care conduci instrumentul, nu în instrumentul însuși.
Cursul AI pentru Content Creation și Copywriting tratează exact această zonă: cum construiești instrucțiuni care produc consecvență de ton și terminologie, cum separi generarea de revizuire și cum păstrezi vocea proprie într-un flux asistat de AI.
Dacă textele tale ajung preponderent pe canale sociale, unde registrul se schimbă de la o platformă la alta, cursul AI pentru Conținut pe Rețele Sociale acoperă adaptarea aceluiași mesaj pe destinatari diferiți.
Pentru echipele de marketing care au nevoie și de partea de distribuție și măsurare, nu doar de redactare, cursul AI în Digital Marketing leagă producția de conținut de restul fluxului.
Întrebări frecvente
Care este diferența dintre ș și ş? Sunt două caractere Unicode distincte. Forma corectă pentru limba română este ș, cu virgulă dedesubt (U+0219), respectiv ț (U+021B). Formele ş (U+015F) și ţ (U+0163) au sedilă și aparțin altor limbi, între care turca. Vizual diferența e minimă — virgula stă la mică distanță sub literă, sedila se prinde de ea —, dar în fișier sunt caractere complet diferite, ceea ce afectează căutarea, sortarea și consecvența afișării.
Există o obligație legală de a scrie cu diacritice? Legea nr. 500/2004 prevede că textele cu caracter de interes public trebuie să fie corecte gramatical și, după caz, ortografic, potrivit normelor academice în vigoare, cu excepțiile prevăzute chiar de lege. Nu este o regulă generală care să impună diacriticele în orice comunicare privată, ci o cerință de corectitudine pentru textele de interes public. Pentru situația ta concretă, verifică textul legii și, dacă miza e mare, consultă un specialist.
Care este norma ortografică actuală a limbii române? DOOM 3 — ediția a treia a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, publicată în 2021 de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti" al Academiei Române, care a înlocuit ediția din 2005. Cuprinde aproximativ 64.500 de cuvinte, dintre care circa 3.600 nu apăreau în ediția anterioară.
Pot să corectez automat toate sedilele dintr-un text? Da, dar cu o rezervă. O înlocuire globală este de obicei corectă pentru texte în limba română, însă strică exemplele care ilustrează chiar diferența dintre cele două semne, precum și cuvintele sau numele proprii din limbi care folosesc legitim sedila. Verifică ce înlocuiești înainte de a aplica pe tot documentul.
De ce greșește AI-ul acordul în română mai des decât în engleză? Pentru că româna are un sistem flexionar mult mai bogat — gen, număr, caz, articol hotărât enclitic —, iar volumul de text românesc din datele de antrenament este mult mai mic decât cel englezesc. Erorile apar mai ales în fraze lungi, unde determinantul e departe de cuvântul determinat. O trecere separată de verificare, cerută explicit, reduce semnificativ problema.
Concluzie
Un text românesc bun generat cu AI nu vine din instrument, ci din modul în care îl instruiești: norma dată explicit, un glosar scurt, destinatarul precizat și o trecere separată de verificare. Diacriticele corecte sunt partea cel mai ușor de rezolvat și cel mai des ratată — verifică-le în fișier, nu pe ecran.
Iar pentru textele care ajung în spațiul public, corectitudinea nu e o chestiune de gust. Este ceea ce prevede legea, raportat la norma academică actuală.
Surse
- Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice, Portal Legislativ: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/56721
- DOOM 3 — Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția online: https://doom.lingv.ro/
- Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti" al Academiei Române: https://www.lingv.ro/
- Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială (AI Act), EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=OJ:L_202401689
- Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32016R0679