Advertorial: ce este, cât costă și cum se marchează (ghid 2026)

Un advertorial este un articol pentru care o firmă a plătit, publicat de un site sau de o publicație în formatul obișnuit al conținutului ei și marcat clar ca publicitate. Pare simplu de cumpărat: alegi un site, trimiți un text, plătești. Diferența dintre bani bine cheltuiți și o problemă vine însă din detalii pe care puțini le verifică: dacă articolul e marcat cum cere legea, ce atribut au linkurile, cine citește de fapt site-ul și ce afirmă textul în numele tău. Ghidul de mai jos e pentru firmele, agențiile și antreprenorii care cumpără advertoriale în 2026: ce sunt, la ce folosesc realist, ce face prețul, cum se marchează și cum verifici un site înainte să plătești.

Ce este un advertorial

Cuvântul vine din engleză, din îmbinarea lui advertisement (reclamă) cu editorial. Exact asta descrie: o reclamă care arată ca un articol. În română, „advertorial” apare în DOOM 3 (2021) ca substantiv neutru, cu pluralul „advertoriale”. Dexonline afișează pentru el doar această intrare ortografică, fără o definiție explicativă, așa că cine caută „advertorial DEX” află cum se scrie, nu și ce înseamnă.

În practică, un text e advertorial când îndeplinește trei condiții:

1. cineva a plătit pentru apariția lui, în bani, în produse sau în servicii;
2. cel care plătește influențează conținutul: alege tema, mesajul, linkurile sau măcar aprobă forma finală;
3. e prezentat în forma conținutului editorial al site-ului: titlu, text, imagini, aceeași pagină ca a articolelor obișnuite.

A patra trăsătură nu e opțională, ci obligatorie: marcarea. Un advertorial care nu spune că e plătit nu mai e un advertorial, ci publicitate mascată. Din punct de vedere juridic, el intră în definiția publicității din Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă (republicată), articolul 3 litera a): „orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării vânzării de bunuri ori servicii”. Forma de articol nu schimbă natura textului.

Advertorial vs editorial, comunicat de presă și native ad

Termenii se amestecă des, inclusiv în ofertele site-urilor care vând publicitate. Diferența ține de două întrebări: cine decide ce apare și dacă s-a plătit pentru apariție.

Advertorial vs editorial

Un articol editorial apare pentru că redacția îl consideră util cititorilor. Nimeni nu plătește pentru apariția lui, iar firma despre care se scrie nu aprobă textul. Un advertorial apare pentru că o firmă a plătit, iar firma are un cuvânt de spus asupra textului. Problema apare când cele două se amestecă: un „interviu” plătit, o „analiză de piață” în care un singur furnizor e recomandat, un clasament „obiectiv” cumpărat de primul clasat. Toate sunt advertoriale și trebuie marcate ca atare.

Advertorial vs comunicat de presă

Comunicatul de presă se trimite redacțiilor, care decid singure dacă îl preiau, îl rescriu sau îl ignoră. Când firma plătește ca textul să apară, așa cum l-a trimis, comunicatul devine advertorial și se marchează la fel. Mai e o diferență, pe care Google o spune explicit: printre exemplele de link spam din politicile sale apar și linkurile cu text-ancoră optimizat din articole, guest posturi sau comunicate de presă distribuite pe alte site-uri. Un comunicat trimis la zeci de site-uri cu „cele mai bune ferestre termopan” ca text-ancoră nu e strategie de PR, ci un risc.

Advertorial vs native advertising și „sponsored content”

Native advertising este familia largă: orice reclamă care ia forma conținutului din jurul ei, de la articolul sponsorizat la recomandările plătite dintr-un flux de știri. Advertorialul e forma de articol a publicității native. „Sponsored content” e, de obicei, sinonimul englezesc folosit de platforme. Codul de practică în comunicarea comercială al Consiliului Român pentru Publicitate (RAC), la articolul 5, cere ca publicitatea nativă „să poată fi ușor recunoscută ca fiind comunicare comercială de consumator”, ca identitatea anunțătorului să poată fi ușor de verificat și ca marcarea să fie „vizibilă și ușor de înțeles de către consumatori prin formule specifice”.

Articolul sponsorizat pe un blog sau la un influencer

Logica e aceeași, doar canalul diferă. Un articol plătit pe un blog de nișă este un advertorial, chiar dacă autorul îl scrie cu vocea lui. Pentru postările de pe rețele, regulile de declarare au particularități proprii (eticheta platformei, declarația în prima linie, linkurile de afiliere), descrise pe larg în ghidul despre marketing afiliat și influencer marketing cu AI. Aici ne ocupăm de articolele plătite publicate pe site-uri.

La ce folosește un advertorial, realist

Un advertorial bun îți aduce patru lucruri, fiecare cu limita lui.

1. Vizibilitate în fața unui public care nu te cunoaște. Asta e valoarea principală. Cumperi atenția cititorilor unui site pe care ei îl citesc deja. Dacă site-ul are cititori reali din publicul tău, articolul face ce face o reclamă bună. Dacă nu, nu face nimic, oricât de bine ar fi scris.

2. Trafic de referință. Clicurile din articol spre site-ul tău se măsoară simplu, cu parametri UTM pe linkuri. Cere-le înainte de publicare și uită-te la ele după 30 și 90 de zile. Un advertorial pe un site relevant poate aduce vizite luni la rând. Unul pe un site fără public aduce doar o factură.

3. Mențiuni pe care le pot găsi motoarele generative. ChatGPT, Perplexity sau AI Overviews din Google își construiesc răspunsurile din pagini publice. O mențiune a firmei tale pe un site credibil din domeniul tău poate deveni una dintre sursele pe care un astfel de motor le citește. Nu există însă nicio garanție că o va cita, iar cine îți promite „apariția în ChatGPT” printr-un advertorial vinde ceva ce nu controlează. Cum devine o mențiune off-site o sursă pe care motoarele AI o consultă e tratat în modulul despre AEO și GEO din cursul SEO și AEO/GEO în Era AI, iar partea practică pentru o firmă locală e în ghidul cum apare firma ta în ChatGPT și Perplexity.

4. Linkuri, dar nu pentru ranking. Aici sunt cele mai multe așteptări greșite. Google spune clar că linkurile plătite trebuie marcate cu rel="sponsored" sau rel="nofollow", deci nu ar trebui să transmită semnal de clasare. Valoarea lor reală e clicul cititorului și faptul că pagina ta poate fi descoperită. Detaliile sunt mai jos, în secțiunea despre linkuri.

Ce nu cumperi cu un advertorial: o poziție garantată în Google, o „autoritate” transferată automat de la site-ul gazdă sau dovada că produsul tău e cel mai bun. Mai bine știi asta înainte de primul transfer.

Marcarea obligatorie: ce cer legea și codul RAC

În România nu există o lege dedicată advertorialelor. Obligația de marcare vine din mai multe acte, care spun același lucru din unghiuri diferite: cititorul trebuie să știe că citește publicitate și cine a plătit-o.

Legea 363/2007: publicitatea mascată e practică interzisă

Anexa nr. 1 a Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii cuprinde practicile comerciale considerate incorecte în orice situație. Punctul 11, la practicile înșelătoare, interzice: „Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete ușor de identificat de către consumator (publicitate mascată).”

Trei cuvinte contează: context editorial (adică exact forma de articol), a plătit (orice formă de plată) și clar (nu în subsol, nu cu litere de 8 px). Legea privește practicile comerciale față de consumatori, deci acoperă advertorialele care se adresează publicului larg.

Legea 365/2002: comunicarea comercială online trebuie să fie identificabilă

Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic (republicată), la articolul 6 alineatul (2), cere ca acele comunicări comerciale care constituie un serviciu al societății informaționale sau o parte a acestuia „să fie clar identificabile ca atare” (litera a), iar persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute „să fie clar identificată” (litera b). Pentru un advertorial online, asta înseamnă două lucruri: eticheta de publicitate și numele firmei care plătește. Legea nu face nicio diferență după mărimea site-ului.

Legea 148/2000: site-ul răspunde alături de tine

Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, în forma în vigoare, aduce două reguli care contează direct pentru cine cumpără și pentru cine vinde advertoriale:

• articolul 18: autorul, realizatorul de publicitate și reprezentantul legal al mijlocului de difuzare „răspund solidar cu persoana care își face publicitate” când legea e încălcată. Site-ul care publică un advertorial nu e un simplu intermediar;
• articolul 20: cel care își face publicitate „trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afirmațiilor” din anunț. Dacă documentele nu sunt furnizate în cel mult 7 zile de la solicitarea autorităților sau sunt considerate insuficiente, afirmațiile „vor fi considerate inexacte”.

Articolul 20 e cel mai subestimat. Fiecare cifră, fiecare superlativ și fiecare „testat clinic” dintr-un advertorial trebuie să aibă o dovadă pe care o poți arăta într-o săptămână. Articolul 21 din aceeași lege recunoaște și autocontrolul publicității prin organizațiile profesionale de autoreglementare, cum este RAC.

Codul RAC: recunoscut ca publicitate, indiferent de mediu

Codul de practică în comunicarea comercială al RAC, în versiunea aprobată pe 15 decembrie 2025, are prevederi care se aplică direct advertorialelor:

• art. 1.6: comunicarea „trebuie să nu fie mascată sau subliminală”;
• art. 1.9: mesajele publicitare trebuie concepute și prezentate „astfel încât să poată fi recunoscute ca atare”;
• art. 15.1 și 15.3: identitatea anunțătorului trebuie să fie evidentă, iar comunicarea trebuie să fie clar diferențiată, indiferent de forma sau mediul în care e folosită;
• art. 15.4: când o comunicare apare într-un mijloc de informare în masă cu conținut editorial sau de știri, ea trebuie prezentată astfel încât „să poată fi recunoscută ca atare”.

Cum arată o marcare care își face treaba

Legea nu impune o formulă anume, dar cere ca marcarea să fie clară. În practică, o marcare bună are cinci trăsături:

• stă deasupra titlului sau imediat sub el, nu la final;
• folosește cuvinte pe care le înțelege oricine: „Advertorial”, „Publicitate”, „Conținut publicitar plătit de [firma X]”. Formulări vagi precum „Partener” sau „În colaborare cu” nu spun că s-a plătit;
• numește firma care plătește;
• se vede pe telefon, fără derulare și fără să deschizi un meniu;
• apare și unde circulă articolul: în imaginea de previzualizare de pe rețele, în newsletterul care îl anunță, în lista de articole a site-ului.

Linkurile dintr-un advertorial: rel sponsored și ce spune Google

Mulți cumpărători caută într-un advertorial un link care să-i urce în Google. Regulile Google spun altceva.

Politicile Google privind spamul definesc link spamul ca „practica de a crea linkuri către sau dinspre un site în principal pentru a manipula clasamentele” și dau exemple explicite, printre care:

• cumpărarea sau vânzarea de linkuri pentru ranking, inclusiv bani pe linkuri sau pe articole care conțin linkuri;
• trimiterea unui produs cuiva ca să scrie despre el și să includă un link;
• advertoriale sau publicitate nativă pentru care se primește plată pentru articole cu linkuri care transmit semnal de clasare;
• linkuri cu text-ancoră optimizat în articole, guest posturi sau comunicate de presă distribuite pe alte site-uri.

În aceeași pagină, Google spune că înțelege că vânzarea și cumpărarea de linkuri fac parte din economia normală a webului pentru publicitate și sponsorizare și că nu e o încălcare a politicilor, atâta timp cât linkurile sunt calificate cu rel="nofollow" sau rel="sponsored".

Documentația „Qualify your outbound links” precizează cum: linkurile care sunt reclame sau plasări plătite se marchează cu sponsored. Atributul nofollow era recomandat înainte pentru aceste linkuri și rămâne o variantă acceptată, dar sponsored e preferat. Valorile se pot combina:

<a href="https://firma-ta.ro/produs?utm_source=site-gazda&utm_medium=advertorial"
   rel="sponsored">pagina produsului</a>

<!-- variantă acceptată, cu ambele valori -->
<a href="https://firma-ta.ro/" rel="sponsored nofollow">Firma ta</a>

Ce înseamnă pentru tine, ca firmă care cumpără:

• „Dofollow garantat” e un semnal de alarmă, nu un argument de vânzare. Site-ul îți vinde exact practica pe care Google o descrie ca spam, iar riscul îl împărțiți;
• textul-ancoră se scrie pentru cititor: numele firmei, „pagina produsului”, „ghidul complet”. Nu „cel mai bun avocat București” repetat în trei articole;
• verifică atributul după publicare: în browser, click dreapta pe link, „Inspect”, și cauți rel=. Durează zece secunde.

Mai e o regulă Google care merită știută, politica privind reputația site-ului: ea vizează conținutul terților publicat pe un site gazdă în principal pentru a profita de semnalele de clasare câștigate de acel site. Printre exemplele date de Google: un site educațional care găzduiește recenzii sponsorizate despre credite pe termen scurt, scrise de un terț și distribuite pe mai multe site-uri. Un site care publică advertoriale pe orice subiect, fără legătură cu propriul conținut, nu e o vitrină bună pentru brandul tău.

Ce face prețul unui advertorial

Nu găsești aici tarife „de piață”, pentru că nu există o sursă publică pe care să o putem susține. Prețurile variază enorm, de la site-uri care publică orice la publicații cu redacție și audiență măsurată. Mai util e să știi ce plătești, de fapt, ca să compari oferte diferite pe criterii comparabile:

• Audiența reală și verificabilă. Câți oameni citesc site-ul și cine sunt. Scorurile de „autoritate” ale instrumentelor SEO sunt estimări ale unor firme private, nu cititori. Cere date din instrumentul de analiză al site-ului sau din Search Console pentru ultimele luni.
• Relevanța. Un site mai mic, citit exact de clienții tăi, valorează adesea mai mult decât unul mare, citit de oricine.
• Cine scrie și cât de bine. Redactarea pe baza brief-ului, documentarea, rundele de revizuire și verificarea afirmațiilor sunt muncă, iar prețul o include sau nu.
• Durata publicării. Permanent, pe o perioadă fixă sau până la o eventuală reorganizare a site-ului? Trebuie scris în contract.
• Linkurile. Câte, unde în text și cu ce atribut. Un preț mai mare pentru „linkuri dofollow” plătește un risc, nu o valoare.
• Distribuția. Newsletter, rețele sociale, poziție pe prima pagină sau în listă. Contează doar dacă acele canale au la rândul lor public real.
• Raportarea. Afișări, clicuri spre site-ul tău, timp de citire. Fără raport, nu poți compara două campanii.
• Domeniul tău. Financiar, sănătate, jocuri de noroc sau publicitate politică presupun mențiuni legale și verificări în plus, deci mai multă muncă din partea editorului.

Un calcul simplu ajută mai mult decât orice tarif mediu: împarte prețul la numărul de cititori relevanți pe care îi poți dovedi și compară rezultatul cu ce te costă aceeași atenție pe alte canale. Ca reper de transparență, pe pagina noastră de advertoriale pachetele sunt afișate cu prețul și cu ce include fiecare, iar regulile de marcare și de verificare a afirmațiilor sunt scrise înainte de plată. Orice ofertă pe care o primești ar trebui să-ți spună cel puțin atât.

Cum evaluezi un site înainte să plătești: lista de verificare

Zece minute de verificare scutesc o factură inutilă. Ia la rând:

1. Conținutul propriu. Site-ul publică articole editoriale din domeniul tău, actualizate, sau trăiește doar din advertoriale pe orice temă? A doua situație seamănă cu ce vizează politica Google privind reputația site-ului: conținut al terților găzduit în principal pentru semnalele de clasare ale site-ului, nu pentru cititorii lui. Advertorialele scrise pentru cititori nu încalcă, în sine, politica.
2. Audiența, cu date. Cere o captură din analytics sau din Search Console pe ultimele trei luni: vizitatori, țări, pagini citite. Un editor serios nu se supără pe întrebare.
3. Căutările. Caută în Google câteva subiecte din domeniul tău și vezi dacă site-ul apare. Dacă nu apare pentru nimic relevant, nici articolul tău nu va apărea.
4. Advertorialele anterioare. Deschide două-trei advertoriale publicate deja. Sunt marcate vizibil, deasupra titlului, cu numele firmei? Dacă nu, al tău nu va fi tratat altfel.
5. Atributul linkurilor. Inspectează un link dintr-un advertorial vechi. Dacă nu are sponsored sau nofollow, site-ul vinde linkuri care transmit semnal de clasare.
6. Durata și condițiile de retragere. Cât timp rămâne articolul, ce se întâmplă dacă site-ul își schimbă structura, în ce situații îl poate retrage.
7. Textul. Cine îl scrie, câte runde de revizuire ai și dacă aprobi forma finală înainte de publicare.
8. Identitatea editorului. Firmă cu date de contact, contract sau condiții scrise, factură. Ține minte articolul 18 din Legea 148/2000: răspundeți solidar.
9. Indexarea. După publicare, verifică dacă pagina e accesibilă și indexabilă: fără noindex, prezentă în sitemap, legată din site.
10. Raportul. Ce primești și când: afișări, clicuri pe linkurile tale, pe ce perioadă.

Unde ajută AI-ul la scrierea unui advertorial și unde e riscul

Un asistent AI poate scurta mult munca la un advertorial. Asta nu e o problemă, dacă știi ce delegi.

Unde AI-ul chiar ajută

• Brief-ul. Din materialele tale (pagina produsului, fișa tehnică, studiul de caz) un asistent face un brief structurat: mesajul principal, publicul, argumentele, linkurile, ce nu se afirmă.
• Adaptarea la site. Același mesaj sună altfel pe un blog de contabilitate decât pe un site de tehnologie. AI-ul e bun la ton și registru.
• Variante. Titluri, introduceri, întrebări frecvente, rezumate. Alegi tu.
• Lista de afirmații. Cea mai utilă cerere, cu un prompt de felul acesta:

Mai jos este ciorna unui advertorial și materialele oficiale ale firmei.
1. Listează fiecare afirmație factuală din ciornă (cifre, comparații,
   superlative, rezultate, „testat”, „certificat”, „cel mai”).
2. Pentru fiecare, citează pasajul exact din materiale care o susține.
3. Dacă nu găsești sprijin în materiale, scrie „FĂRĂ SURSĂ”.
Nu reformula ciorna și nu adăuga afirmații noi.

Rezultatul e lista pe care o verifici înainte de publicare. Orice „FĂRĂ SURSĂ” se taie sau se dovedește.

Unde e riscul

• Afirmațiile nedovedite. Modelele completează golurile cu formulări plauzibile: „lider de piață”, „economisești 30%”, „recomandat de specialiști”. Fiecare trebuie să treacă testul articolului 20 din Legea 148/2000. Codul RAC cere, la articolul 2, ca referirile la teste și studii să fie folosite într-o manieră „care să poată fi demonstrată și substanțiată pe toată perioada comunicării”.
• Testimonialele inventate. Un model îți poate genera „clienți mulțumiți” în câteva secunde. Codul RAC, la articolul 3.1, interzice testimonialele care nu sunt „autentice, verificabile, relevante și bazate pe documente de substanțiere”.
• Marcarea pierdută. Asistenții scriu articole, nu etichete legale. Eticheta de publicitate și numele firmei se pun de editor, în șablonul paginii, nu se lasă la latitudinea textului generat.
• Volumul. Politicile Google numesc „scaled content abuse” folosirea instrumentelor de AI generativ pentru a genera multe pagini fără valoare adăugată pentru utilizatori. O „campanie” de 40 de advertoriale aproape identice, rescrise automat pentru 40 de site-uri, intră exact aici.

Cum construiești un flux de producție de conținut cu AI care include verificarea faptelor, vocea brandului și partea legală e tratat pas cu pas în cursul AI pentru Content Creation și Copywriting.

Trebuie spus că textul e scris cu AI?

Sunt două obligații diferite, pe care merită să le ții separat. Marcarea ca publicitate e obligatorie mereu, indiferent cine a scris textul. Marcarea conținutului generat cu AI ține de articolul 50 alineatul (4) din AI Act, aplicabil din 2 august 2026: cine folosește un sistem AI care generează text publicat pentru a informa publicul despre chestiuni de interes public trebuie să spună că textul e generat sau manipulat artificial. Obligația nu se aplică atunci când textul a trecut printr-o verificare umană sau un control editorial și o persoană fizică sau juridică își asumă răspunderea editorială pentru publicare. Un advertorial despre un produs nu are, de regulă, ca scop informarea publicului cu privire la chestiuni de interes public, iar dacă un editor îl verifică și răspunde editorial de publicare, excepția se aplică oricum. Imaginile sau vocile realiste generate cu AI care seamănă cu persoane reale sunt însă altă discuție. Regulile pe tipuri de conținut sunt explicate în cursul Etichetare și Transparență Conținut AI.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă advertorial? Advertorialul este un articol pentru care o firmă a plătit, publicat în formatul editorial al unui site sau al unei publicații și marcat ca publicitate. Cuvântul vine din îmbinarea termenilor englezești advertisement și editorial. În DOOM 3 (2021) apare ca substantiv neutru, cu pluralul „advertoriale”.

Care e diferența dintre advertorial și comunicat de presă? Comunicatul de presă se trimite redacțiilor, care decid singure dacă și cum îl preiau. Advertorialul apare pentru că s-a plătit, cu textul aprobat de firmă. Un comunicat publicat contra cost devine advertorial și trebuie marcat ca publicitate.

Trebuie marcat un advertorial publicat pe un blog mic? Da. Legea 365/2002, articolul 6 alineatul (2), cere ca o comunicare comercială online să fie clar identificabilă și ca firma în numele căreia e făcută să fie clar identificată, fără vreun prag de audiență. Codul RAC cere același lucru indiferent de forma sau mediul comunicării.

Linkurile dintr-un advertorial ajută la SEO? Nu în sensul clasic. Google cere ca linkurile plătite să fie marcate cu rel="sponsored" sau rel="nofollow", iar advertorialele cu linkuri care transmit semnal de clasare sunt un exemplu explicit de link spam. Valoarea lor reală stă în clicurile cititorilor, în descoperirea paginii tale și în mențiunea firmei pe un site relevant.

Cât costă un advertorial? Prețul depinde de audiența reală a site-ului, de relevanța lui pentru clienții tăi, de cine scrie textul, de durata publicării, de numărul de linkuri, de distribuție și de raportare. Compară ofertele pe costul pe cititor relevant, nu pe prețul afișat sau pe scorul de „autoritate” al domeniului.

Pot scrie advertorialul cu AI? Da, cu două condiții: fiecare afirmație factuală are o dovadă pe care o poți arăta, iar eticheta de publicitate și numele firmei sunt puse de editor în pagină. Testimonialele și cifrele generate de model fără sursă se taie.

Concluzie

Un advertorial e o reclamă în formă de articol, iar regulile reclamei i se aplică integral. Se marchează clar, deasupra titlului, cu numele firmei care plătește: o cer Legea 363/2007 (anexa 1, pct. 11), Legea 365/2002 (art. 6) și Codul RAC. Linkurile se marchează cu rel="sponsored" sau nofollow, iar „dofollow garantat” e un risc, nu un avantaj. Prețul se judecă după cititorii reali și relevanți, pe care editorul îi poate dovedi. Fiecare afirmație trebuie să aibă o dovadă, pentru că atât firma, cât și site-ul răspund pentru ea. AI-ul te ajută la brief, la ton și la lista de afirmații de verificat. Decizia despre ce semnezi rămâne a ta.

Surse și resurse oficiale

• Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, pe legislatie.just.ro: Anexa nr. 1, practicile înșelătoare, pct. 11 (publicitatea mascată).
• Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, pe legislatie.just.ro: articolul 6 alineatul (2) literele a) și b).
• Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, pe legislatie.just.ro: articolele 18, 20 și 21.
• Consiliul Român pentru Publicitate, Codul de practică în comunicarea comercială, versiunea aprobată pe 15 decembrie 2025: art. 1.6, 1.9, 2, 3.1, 5, 15.1, 15.3 și 15.4.
• Google Search Central, politicile privind spamul: link spam, scaled content abuse și politica privind reputația site-ului.
• Google Search Central, Qualify your outbound links: atributele sponsored, nofollow și ugc.
• Citate și: Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, republicată (art. 3 lit. a), pe legislatie.just.ro; Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act), art. 50 alin. (4); intrarea „advertorial” din DOOM 3 (2021), pe dexonline.ro.

Verificat la 5 noiembrie 2026 pe sursele de mai sus: textele în vigoare ale legilor pe legislatie.just.ro, codul RAC pe rac.ro și documentația Google Search Central. Legislația și politicile motoarelor de căutare se pot schimba: reverifică înainte de a te baza pe ele. Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultanța juridică.