Ce fac cele 5% de firme din România care folosesc AI

Despre firmele românești și inteligența artificială se știe, de obicei, un singur lucru: că suntem ultimii în Uniunea Europeană. Cifra circulă des, e reală și e deprimantă. Ce nu circulă deloc e partea utilă a datelor: ce anume fac, concret, cele 5% de firme care chiar folosesc AI — pe ce tehnologii, pentru ce procese și cu ce diferențe față de restul Uniunii.

Am extras setul complet isoc_eb_ai direct din interfața de date a Eurostat și l-am defalcat pe tehnologii, pe scopuri de utilizare și pe mărimea firmei, cu România alături de media UE și de vecinii comparabili. Rezultatul contrazice povestea simplă cu care ne-am obișnuit. Nu suntem o economie care nu înțelege AI-ul. Suntem o economie în care foarte puține firme îl folosesc — dar acelea îl folosesc mai serios decât media europeană.

Cifra pe care o știe toată lumea, în context

În 2025, 5,21% dintre firmele românești cu cel puțin 10 angajați foloseau cel puțin o tehnologie AI, față de 19,95% media UE. E ultimul loc în Uniune. Atât spune titlul.

Traiectoria spune altceva:

România a crescut de 3,8 ori din 2021 încoace, iar media UE de 2,6 ori. Doar în ultimul an, saltul a fost de la 3,07% la 5,21% — o creștere de aproximativ 70%, față de 48% cât a crescut media europeană.

Și totuși, decalajul s-a mărit, nu s-a micșorat: de la 6,3 puncte procentuale în 2021 la 14,7 puncte în 2025. Asta e aritmetica pe care o ratează majoritatea comentariilor. Când pornești de la o bază mică, poți crește mai repede procentual și să rămâi mai în urmă în termeni absoluți. Ca să recuperezi, nu e suficient să crești mai repede — trebuie să crești mult mai repede, ani la rând.

Mărimea firmei explică mai mult decât țara

O firmă mare din România (20,75%) e, în adopție, cam acolo unde se află firmele mici din Uniune (17,00%). Iar în interiorul României, o firmă mare are de cinci ori mai multe șanse să folosească AI decât una mică.

Decalajul nu e uniform distribuit în economie: e concentrat în masa firmelor mici, adică exact acolo unde e concentrată economia românească. Pentru cine conduce o firmă mică, ghidul dedicat IMM-urilor tratează separat partea de început.

Merită insistat pe ce înseamnă practic această distribuție, pentru că schimbă natura deciziei. Într-o firmă mare, întrebarea e „ce departament începe primul și cine coordonează". Într-una mică, întrebarea e „cine are timp să se ocupe" — iar răspunsul, de obicei, e nimeni, pentru că nu există un rol dedicat. Diferența de cinci ori în rata de adopție dintre firmele mari și cele mici din România nu măsoară, cel mai probabil, diferența de interes. Măsoară diferența de capacitate de a aloca cuiva sarcina.

Consecința pentru un decident dintr-o firmă mică sau mijlocie e că problema nu se rezolvă cumpărând un instrument, ci desemnând un om și dându-i context. Cum se ia decizia asta, cum se evaluează maturitatea organizației înainte de a investi și ce anume se raportează mai departe în board sunt tratate sistematic în cursul de AI pentru lideri de business.

O precizare de context, ca să nu se suprapună lecturile: cifra-titlu de 5,2% și partea de adopție individuală, la nivel de persoane, sunt discutate separat în articolul despre câți români folosesc AI. Aici rămânem strict pe firme și pe defalcarea lor.

Partea care nu s-a publicat: ce tehnologii folosesc

Aici încep datele pe care nu le-am găsit nicăieri defalcate pentru România. Procentele sunt din totalul firmelor cu 10+ angajați, nu din cele care folosesc AI.

Citită pe orizontală, tabela confirmă decalajul. Citită altfel, arată ceva mult mai interesant.

Firmele românești care adoptă AI merg mai adânc decât media europeană. Din cele 5,21% care folosesc cel puțin o tehnologie, 4,41% folosesc cel puțin două și 3,31% folosesc cel puțin trei. Raportat la propriul total de utilizatori, asta înseamnă că 85% dintre firmele românești care folosesc AI folosesc cel puțin două tehnologii, față de 65% în Uniune. Iar 64% folosesc cel puțin trei, față de 42% media UE.

Diferența cea mai clară e la învățarea automată. În România, învățarea automată pentru analiza datelor e folosită de 2,69% din firme, adică de aproximativ jumătate dintre cele care folosesc AI. În Uniune, de 5,10%, adică de aproximativ un sfert. Firmele românești care adoptă AI sunt, proporțional, de două ori mai înclinate spre partea tehnică serioasă decât media europeană.

Interpretarea onestă a acestui contrast: în România nu prea există adopția superficială. Nu avem o masă largă de firme care „au încercat ChatGPT-ul o dată". Avem un grup mic de firme care au trecut pragul deliberat și au construit ceva. Între „zero" și „proiect real" pare să existe, la noi, foarte puțin teren intermediar.

Pentru ce îl folosesc

Aici e răspunsul la întrebarea din titlu. Primele două coloane sunt cifrele Eurostat, ca procent din toate firmele. A treia și a patra sunt calculul nostru: ponderea fiecărui scop în rândul firmelor care folosesc AI pentru cel puțin un scop (3,95% în România, 14,78% în UE). Procentele nu însumează 100, pentru că o firmă poate bifa mai multe scopuri.

Trei lucruri ies în evidență.

Primul: administrarea a depășit marketingul. În România, cel mai frecvent scop declarat nu e marketingul, ci organizarea administrării și a managementului — 46% dintre utilizatori, față de 42% în Uniune. În UE, ordinea e inversă: marketingul conduce. Nu e o diferență dramatică, dar contrazice presupunerea implicită că AI-ul intră în firmă pe ușa marketingului.

Al doilea: producția, cercetarea și logistica sunt supra-reprezentate. La producție, 35% dintre utilizatorii români față de 28% în UE. La cercetare-dezvoltare, 34% față de 26%. La logistică, 14% față de 8% — aproape dublu. Structura economiei se vede în date: firmele românești care adoptă AI sunt disproporționat industriale și operaționale, nu firme de servicii care generează conținut.

Al treilea, și cel mai util practic: contabilitatea și finanțele sunt singurul scop unde stăm mai prost și relativ, nu doar absolut. 22% dintre utilizatorii români, față de 31% în Uniune. E singura linie din tabel unde ponderea românească e semnificativ sub cea europeană.

Asta e o informație acționabilă pentru cine caută de unde să înceapă. Zona financiar-contabilă e, în restul Uniunii, una dintre primele care se automatizează — reconciliere, clasificare de documente, prognoză, controlling. La noi e ultima. Nu pentru că ar fi mai greu, ci, probabil, pentru că e mai reglementată și mai atinsă de teama greșelii. Cine intră acolo devreme prinde un avantaj pe care concurența locală încă nu îl are.

Pentru partea de analiză efectivă a datelor financiare și operaționale fără să scrii cod, cursul de analiză de date cu AI fără cod tratează exact fluxul care produce aceste rezultate.

De ce nu adoptă restul

Eurostat întreabă și firmele care nu folosesc AI de ce nu o fac. România nu e defalcată separat pentru acest indicator în setul de date, deci mai jos sunt cifrele pentru media UE, în 2025, ca procent din toate firmele.

Ordinea contează mai mult decât valorile. Lipsa competențelor e primul motiv, cu un scor de aproape două ori mai mare decât costul. Iar „AI-ul nu pare util" e ultimul, cu 1,98% — adică problema aproape nu mai e convingerea. Firmele europene sunt, în marea lor majoritate, convinse că AI-ul e util. Ce le blochează e că nu au oamenii care să îl pună în funcțiune, urmat îndeaproape de incertitudinea juridică.

Trebuie spus limpede că aceste cifre descriu media Uniunii, nu România, iar transferul lor la noi e o presupunere rezonabilă, nu un fapt măsurat. Cu acea rezervă asumată, concluzia rămâne inconfortabilă pentru discursul obișnuit: dacă bariera principală ar fi banii, soluția ar fi finanțarea. Dacă bariera principală sunt competențele, finanțarea singură nu rezolvă nimic — cumperi licențe care nu se folosesc.

Ce înseamnă asta dacă conduci o firmă

Datele de mai sus nu îți spun ce să faci. Îți spun însă câteva lucruri despre terenul pe care joci.

Ești, statistic, în majoritatea de 94,35%. Atât raportează Eurostat, ca indicator distinct, pentru firmele care nu folosesc nicio tehnologie AI. Dacă firma ta e printre ele, nu ești o excepție rușinoasă. Ești norma românească. Asta e o veste bună strategic: avantajul competitiv obținut din adopție e, la noi, încă disponibil, spre deosebire de Danemarca, unde a devenit deja igienă de bază.

Concurenții tăi care au trecut pragul nu se joacă. Datele arată că firmele românești care adoptă folosesc, tipic, două sau trei tehnologii și, în jumătate din cazuri, învățare automată. Dacă îți imaginezi competiția ca pe niște oameni care cer rezumate unui chatbot, îți subestimezi problema.

Ordinea de intrare care se vede în date e administrare, apoi marketing, apoi operațiuni. Nu pentru că ar fi ordinea optimă universal, ci pentru că acolo e frecarea cea mai mică: procesele administrative sunt interne, repetitive, cu risc mic la greșeală și cu rezultat vizibil rapid.

Zona financiar-contabilă e locul unde ai cel mai mare decalaj față de UE și, deci, cel mai mare spațiu de câștig.

Partea de decizie între aceste direcții am tratat-o mai sus. Iar dacă ai ajuns la etapa în care trebuie să pui cifre pe hârtie pentru anul viitor, ghidul pentru planul și bugetul de formare acoperă atât construcția sumei, cât și documentele care susțin cheltuiala.

Cum am obținut cifrele

Transparența metodologică e obligatorie când publici date, așa că iat-o pe scurt.

Sursa este setul de date isoc_eb_ai al Eurostat, „Artificial intelligence by size class of enterprise", interogat prin interfața publică de date a Eurostat. Populația statistică o constituie întreprinderile cu 10 sau mai mulți angajați, din toate activitățile economice cu excepția agriculturii, silviculturii, pescuitului, industriei extractive și a sectorului financiar. Anul de referință al ultimelor cifre este 2025.

Cifrele din coloanele „% firme" sunt valori Eurostat, preluate ca atare. Coloanele „% utilizatori" din tabelul cu scopuri sunt calcul propriu: valoarea fiecărui scop împărțită la indicatorul „firme care folosesc AI pentru cel puțin un scop" (3,95% România, 14,78% UE). Am ales acest numitor, și nu totalul utilizatorilor de tehnologii AI, pentru că e denominatorul corect pentru o pondere pe scopuri — nu toate firmele care declară o tehnologie declară și un scop.

Ce nu spun aceste date: nu măsoară intensitatea utilizării, nu spun dacă implementările funcționează, nu acoperă firmele sub 10 angajați — adică marea majoritate a firmelor din România — și nu includ sectorul financiar. O firmă care a cumpărat licențe și nu le folosește apare în statistică exact ca una care a construit un sistem funcțional.

Întrebări frecvente

Î: De ce apare 5,21% în acest articol și alte cifre în alte surse? R: Pentru că populația statistică diferă. Cifra de 5,21% se referă la întreprinderile cu cel puțin 10 angajați, din setul isoc_eb_ai, an de referință 2025, excluzând agricultura, industria extractivă și sectorul financiar. Studiile care includ microîntreprinderile, care măsoară utilizarea individuală a angajaților sau care întreabă despre „intenția de a folosi AI" produc, firesc, alte valori. Când comparați două procente despre adopția AI, prima întrebare e cine a fost numărat.

Î: Dacă doar 5% dintre firme folosesc AI, chiar merită să investesc acum? R: Datele nu răspund la întrebarea asta în locul dumneavoastră, dar oferă două repere. Primul: adopția a crescut cu circa 70% într-un singur an, deci grupul se mărește rapid. Al doilea: la firmele mari din România adopția e deja 20,75%, așadar în segmentul companiilor mari nu mai e o alegere exotică. Decizia rămâne una de business, nu de statistică.

Î: De ce lipsesc datele despre barierele invocate de firmele românești? R: Indicatorii privind motivele neadoptării nu erau populați pentru România în setul interogat; erau disponibili la nivelul agregatului UE. Am preferat să prezint cifrele europene, marcate explicit ca atare, decât să estimez valori românești. O cifră inventată ar fi fost mai comodă și complet lipsită de valoare.

Î: Firmele mici sub 10 angajați chiar nu apar deloc? R: Nu apar în această statistică. Ancheta europeană privind utilizarea TIC în întreprinderi are ca prag inferior 10 angajați. Pentru economia românească, unde microîntreprinderile sunt covârșitor majoritare, asta înseamnă că adevărata rată de adopție la nivelul întregului mediu de afaceri nu e măsurată de indicatorul discutat aici.

Concluzie

Povestea „România e ultima la AI" e adevărată și incompletă. Datele granulare arată o economie cu foarte puțini adoptanți, dar cu adoptanți neașteptat de serioși: majoritatea folosesc două sau trei tehnologii, jumătate folosesc învățare automată, iar profilul de utilizare e mai industrial și mai operațional decât media europeană.

Pentru o firmă care încă nu a început, cele două informații care contează sunt că spațiul de avantaj competitiv e încă deschis, spre deosebire de nordul Europei, și că zona financiar-contabilă e singurul domeniu în care rămânem în urmă chiar și față de propria noastră structură de utilizare. Iar dacă bariera dominantă în Uniune e lipsa competențelor, și nu costul, atunci prima investiție care contează nu e o licență.

Surse: Eurostat — setul de date isoc_eb_ai, Artificial intelligence by size class of enterprise · Eurostat — 20% of EU enterprises use AI technologies (comunicat, 11 decembrie 2025) · Eurostat — Use of artificial intelligence in enterprises (Statistics Explained)

Articol informativ, publicat la 18 august 2026. Cifrele au anul de referință 2025 și se actualizează anual de către Eurostat — verificați setul de date pentru valorile curente la data lecturii. Calculele marcate ca proprii sunt derivate din valorile Eurostat prin operațiile descrise în secțiunea de metodologie.