Circulă în piață o formulare simplă și greșită: „de la 2 decembrie 2026 conținutul generat cu AI trebuie marcat". Simplificarea asta îi liniștește pe cei care ar fi trebuit deja să facă ceva și îi sperie pe cei care nu au nicio obligație. Data e reală, dar se aplică unei categorii restrânse — și numai după ce ai răspuns corect la o întrebare pe care mulți o sar: ești furnizor sau doar folosești un instrument?
Ghidul de mai jos separă rolurile, explică de unde vine termenul din decembrie și ce se implementează concret pentru fiecare tip de ieșire. Nu reia explicația generală a AI Act — pentru cadrul de ansamblu am scris separat despre obligațiile companiilor românești sub EU AI Act.
Ce s-a întâmplat pe 2 august și ce nu s-a întâmplat
Obligațiile de transparență din articolul 50 al Regulamentului (UE) 2024/1689 au devenit aplicabile pe 2 august 2026. ANCOM confirmă acest lucru în comunicatul din 24 iulie 2026: regulamentul devine aplicabil începând cu 2 august 2026, cu anumite excepții.
Ce înseamnă asta concret: dacă ai pus pe piață după această dată un sistem AI care generează conținut sintetic, obligația de marcare îți curge de acum, nu din decembrie. Nu există o perioadă generală de grație pentru toată lumea.
Ce nu s-a întâmplat pe 2 august: nu s-a activat un mecanism complet de control și sancționare în România. Revin mai jos la acest punct, pentru că e prost înțeles în ambele direcții.
De unde vine 2 decembrie 2026
Termenul din decembrie nu e în AI Act-ul original. A fost introdus prin Regulamentul (UE) 2026/1744 din 8 iulie 2026 — cunoscut ca „Digital Omnibus on AI" — care modifică Regulamentul (UE) 2024/1689 în scopul simplificării implementării. Actul a fost publicat în Jurnalul Oficial pe 24 iulie 2026 și a intrat în vigoare pe 27 iulie 2026.
Considerentul 38 al regulamentului explică rațiunea: pentru a acorda furnizorilor de sisteme AI generative supuși obligațiilor de marcare din articolul 50 alineatul (2) timp suficient să își adapteze practicile într-un interval rezonabil și fără perturbarea pieței, este adecvată o perioadă de tranziție de patru luni pentru furnizorii care au introdus deja sisteme pe piață înainte de 2 august 2026.
Patru luni de la 2 august înseamnă 2 decembrie 2026. ANCOM formulează concluzia explicit în comunicatul citat: pentru sistemele de IA care generează conținut sintetic în format audio, imagine, video sau text, introduse pe piață înainte de 2 august 2026, obligația furnizorilor de a marca conținutul generat se aplică începând cu 2 decembrie 2026.
Deci logica e inversă față de cum circulă în piață. Nu decembrie e regula și august excepția. August e regula. Decembrie e o fereastră de tranziție pentru cei care erau deja pe piață.
Un detaliu de metodă, dacă vrei să verifici singur: considerentele unui regulament explică rațiunea, dar dispozitivul e cel care obligă. Când construiești argumentația internă, citează și articolul operativ din Regulamentul 2026/1744, nu doar considerentul 38.
Atenție: pe 2 decembrie mai intră ceva, complet diferit
Aceeași dată marchează și momentul de la care devin aplicabile două noi categorii de practici interzise, adăugate la articolul 5: sistemele care generează imagini intime neconsimțite și materiale de abuz sexual asupra copiilor.
Nu are legătură cu marcarea și nu privește aceleași entități. Dar apare în aceleași comunicate și în aceleași articole de presă, ceea ce alimentează confuzia. Dacă cineva din echipă îți spune „am citit că pe 2 decembrie se schimbă ceva la AI Act", prima întrebare e care dintre cele două.
Furnizor sau deployer? Întrebarea care decide ce ai de făcut
Aceasta e distincția care lipsește din majoritatea materialelor și fără de care restul nu are sens. Articolul 50 impune obligații diferite unor roluri diferite.
Ești furnizor dacă dezvolți sau pui pe piață sistemul
Obligația relevantă e la articolul 50 alineatul (2): furnizorii de sisteme AI care generează conținut sintetic — text, imagine, audio, video — trebuie să se asigure că ieșirile sunt marcate într-un format citibil automat și detectabile ca fiind generate ori manipulate artificial.
Cuvântul-cheie e „citibil automat". Nu e vorba de o etichetă vizibilă pentru om, ci de un marcaj tehnic pe care un sistem îl poate citi: metadate, filigran digital, identificatori încorporați. Marcajul trebuie să fie eficace, interoperabil, robust și fiabil în măsura în care e tehnic posibil.
Ești în această categorie dacă ai un produs software cu funcții generative pe care îl oferi altora — inclusiv dacă modelul din spate e al altcuiva, iar tu construiești produsul peste el.
Ești deployer dacă folosești sistemul în activitatea ta
Obligația relevantă e la articolul 50 alineatul (4), și e de altă natură: e o obligație de divulgare vizibilă, nu de marcare tehnică.
Se aplică în două situații. Prima: dacă generezi sau manipulezi conținut de tip deepfake, trebuie să divulgi că respectivul conținut a fost generat ori manipulat artificial. A doua: dacă publici text generat cu AI în scopul informării publicului asupra unor chestiuni de interes public, trebuie să divulgi acest lucru — cu excepția cazurilor în care conținutul a trecut printr-un proces de verificare umană și cineva poartă răspunderea editorială pentru publicare.
O agenție de conținut nu este furnizor. Un magazin online care generează descrieri de produs nu este furnizor. O echipă de marketing care produce vizualuri nu este furnizor. Toți aceștia sunt deployeri, iar obligațiile lor sunt cele de la alineatul (4) — nu trebuie să implementeze filigrane tehnice în fișiere, pentru că acela e rolul furnizorului instrumentului pe care îl folosesc.
Confuzia dintre cele două roluri produce două erori simetrice, ambele costisitoare: echipe de marketing care încep proiecte de watermarking inutile și producători de software care cred că le ajunge o notă în subsolul paginii.
Ce înseamnă marcarea în practică, pe tipuri de ieșiri
Pentru cine chiar e furnizor, iată cum arată discuția tehnică, pe categorii:
Imagine. Zona cea mai matură. Există standarde de proveniență a conținutului care încorporează metadate semnate criptografic, plus filigrane încorporate în pixeli, rezistente la recompresie și la redimensionare. În practică se combină: metadatele sunt ușor de citit, dar se pierd la reîncărcare pe unele platforme; filigranul rezistă mai bine, dar e mai greu de verificat.
Audio și video. Aceleași două familii de tehnici, cu dificultăți suplimentare la reencodare și la editare. Aici merită să verifici întâi ce oferă nativ furnizorul de model pe care îl folosești, înainte de a construi ceva propriu.
Text. Cel mai dificil caz și cel unde așteptările trebuie calibrate. Marcarea robustă a textului generat rămâne o problemă tehnică nerezolvată complet: orice marcaj statistic se degradează la parafrazare sau la editare. Regulamentul însuși recunoaște limitele, cerând marcaje eficace în măsura în care sunt tehnic fezabile. Ce e realizabil azi: metadate la nivel de document și de flux, plus documentarea deciziei tehnice.
Documentarea nu e un detaliu birocratic. Pentru text, în special, cea mai bună poziție a unui furnizor este un dosar care arată ce soluții a evaluat, de ce le-a respins și ce a implementat efectiv — pentru că standardul legal e legat de fezabilitatea tehnică, iar fezabilitatea se demonstrează.
Codul de bune practici publicat de Comisie
Pe 10 iunie 2026, Comisia Europeană a publicat versiunea finală a Codului de bune practici privind marcarea și etichetarea conținutului generat de AI. Este un instrument voluntar, care descrie pași practici prin care furnizorii și deployerii de sisteme AI generative pot îndeplini obligațiile de transparență din articolul 50 alineatele (2), (4) și (5).
Până la finalul lui iulie 2026, aproximativ 190 de companii și organizații semnaseră codul. Biroul pentru IA a încurajat semnarea până la 22 iulie 2026 pentru includerea în lista de semnatari inițiali.
Ce înseamnă asta pentru tine: aderarea nu e obligatorie și nu îți garantează conformitatea, dar codul e cel mai apropiat lucru de un ghid oficial de implementare pe care îl ai la dispoziție. Dacă ești furnizor și trebuie să justifici alegerile tehnice, alinierea la un document publicat de Comisie e o poziție mai bună decât o soluție inventată intern.
Situația specifică din România: obligația curge, sancțiunea încă nu
Aici trebuie multă precizie, pentru că e ușor de înțeles greșit în ambele sensuri.
ANCOM precizează în comunicatul din 24 iulie 2026 că autoritățile vor putea verifica și sancționa nerespectarea obligațiilor din regulament doar ulterior intrării în vigoare a actului normativ național aflat în proces de elaborare. La data publicării acestui articol, actul respectiv nu era adoptat.
Ce nu înseamnă asta: că obligațiile pot fi amânate. Regulamentul european este direct aplicabil, obligațiile curg de la termenele proprii, iar lipsa temporară a unui mecanism național de sancționare nu suspendă nimic. Cine construiește pe premisa „nu mă poate amenda nimeni încă" își asumă un risc care se materializează exact în momentul în care legea națională intră în vigoare, cu obligațiile deja restante.
Ce înseamnă: că astăzi presiunea imediată în România vine mai puțin din partea autorității și mai mult din partea partenerilor contractuali, a platformelor pe care distribui conținut și a clienților care cer garanții. Ceea ce nu schimbă lista de lucruri de făcut, ci doar ordinea în care le simți.
Ce pui în backlog, pe săptămâni
Dacă ești furnizor cu un sistem pus pe piață înainte de 2 august 2026, ai un termen ferm pe 2 decembrie și un plan rezonabil arată așa:
- Săptămânile 1–2: inventarul ieșirilor generative ale produsului, pe tipuri. Ce generează efectiv sistemul tău și în ce formate iese conținutul.
- Săptămânile 3–4: ce oferă nativ furnizorul de model folosit. Multe capabilități de marcare există deja și nu trebuie construite.
- Săptămânile 5–8: implementarea pe formatele unde soluția e matură, începând cu imaginea.
- Săptămânile 9–10: testarea robusteții — ce supraviețuiește recompresiei, redimensionării, conversiei de format.
- Săptămânile 11–12: documentarea deciziilor, inclusiv a limitelor asumate, și actualizarea documentației tehnice și a informațiilor către utilizatori.
Dacă ești deployer, lista e mult mai scurtă și nu are termen în decembrie, pentru că obligația ta curge deja: stabilești unde în fluxul tău apar deepfake-uri sau text publicat pe teme de interes public, definești formularea de divulgare, o incluzi în procesul editorial și clarifici cine poartă răspunderea editorială pentru conținutul verificat uman.
Cum te ajută cursurile de pe Cursuri AI
Dacă lucrezi în marketing sau comunicare și obligațiile care te privesc sunt cele de deployer, cursul Etichetare și Transparență Conținut AI — Conformitate EU AI Act Art. 50 e construit exact pe acest articol: ce divulgi, cum formulezi, unde se integrează în fluxul editorial și cum documentezi verificarea umană care schimbă regimul aplicabil textului publicat.
Dacă produci conținut la scară și vrei ca partea de conformitate să nu îți rupă fluxul de lucru, cursul AI pentru Content Creation și Copywriting tratează producția și verificarea împreună, nu ca etape separate. Ambele sunt incluse în abonamentul platformei.
Pentru contextul mai larg al simplificărilor aduse de Omnibus, am scris separat despre Digital Omnibus și simplificarea AI Act și GDPR, iar despre obligația de alfabetizare în AI din articolul 4 — care se aplică tuturor, indiferent de rol — în ghidul despre AI literacy.
Întrebări frecvente
Trebuie să marchez conținutul generat cu AI de la 2 august sau de la 2 decembrie 2026?
Depinde de când a fost pus pe piață sistemul. Obligațiile de transparență din articolul 50 se aplică din 2 august 2026. Perioada de tranziție de patru luni, până pe 2 decembrie 2026, îi privește doar pe furnizorii de sisteme generative introduse pe piață înainte de 2 august 2026, conform Regulamentului (UE) 2026/1744.
Sunt furnizor dacă folosesc ChatGPT sau alt instrument pentru a genera conținut?
Nu. Ești deployer. Obligația de marcare tehnică din articolul 50 alineatul (2) revine furnizorului sistemului. Ție îți revin obligațiile de divulgare din alineatul (4): pentru deepfake-uri și pentru text publicat în scopul informării publicului pe teme de interes public.
Ce înseamnă marcare „citibilă automat"?
Un marcaj tehnic pe care un sistem îl poate detecta — metadate, filigran digital, identificatori încorporați — nu o etichetă vizibilă pentru cititor. Trebuie să fie eficace, interoperabil, robust și fiabil în măsura în care este tehnic fezabil.
Dacă un om verifică textul generat, mai trebuie să divulg?
Articolul 50 alineatul (4) prevede o excepție pentru textul publicat în scopul informării publicului asupra unor chestiuni de interes public, atunci când conținutul generat cu AI a fost supus unui proces de verificare umană și o persoană fizică ori juridică poartă răspunderea editorială pentru publicare. Excepția presupune ambele condiții, nu doar o citire rapidă.
Poate o autoritate din România să mă sancționeze acum?
ANCOM a precizat pe 24 iulie 2026 că autoritățile vor putea verifica și sancționa doar după intrarea în vigoare a actului normativ național aflat în elaborare. Obligațiile din regulament curg însă independent de acest calendar, iar restanțele acumulate nu dispar la momentul adoptării legii naționale.
Concluzie
Cele două date nu descriu același lucru și nu privesc aceiași oameni. 2 august 2026 e regula generală pentru obligațiile de transparență. 2 decembrie 2026 e o fereastră de tranziție de patru luni, acordată furnizorilor care erau deja pe piață — plus, separat, data de la care devin aplicabile două noi practici interzise.
Primul lucru de făcut nu e tehnic, ci de încadrare: stabilește dacă ești furnizor sau deployer, în scris, pentru fiecare produs și flux în parte. Cine sare peste acest pas ajunge fie să construiască infrastructură de care nu are nevoie, fie să creadă că o notă de subsol rezolvă o obligație tehnică.
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică sau de conformitate. Cadrul legal european se află în modificare — informațiile au fost verificate în august 2026, iar statusul actului normativ național trebuie reconfirmat la data la care îl folosești.
Surse și resurse oficiale
- Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act), EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32024R1689
- Regulamentul (UE) 2026/1744 (Digital Omnibus on AI), EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2026/1744/oj
- ANCOM — Regulamentul privind inteligența artificială în România: stadiul actual al cadrului de implementare (24 iulie 2026): https://www.ancom.ro/despre-noi/media/comunicate-de-presa/regulamentul-privind-inteligenta-artificiala-in-romania-stadiul-actual-al-cadrului-de-implementare/
- Comisia Europeană — Code of Practice on Transparency of AI-generated Content: https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/code-practice-ai-generated-content
- AI Act Service Desk, Comisia Europeană: https://ai-act-service-desk.ec.europa.eu/