Deviz construcții cu AI: antemăsurătoare și verificare (2026)

Un deviz construcții cu AI nu începe cu „cât costă blocul ăsta?” pus unui chatbot. Începe cu o listă de cantități în care fiecare rând are o formulă vizibilă, o planșă de proveniență și un om care l-a confruntat cu documentul. Tot ce urmează — prețuri, marjă, ofertă — moștenește calitatea acelei liste, cu bune și cu rele.

Articolul e scris pentru devizieri, ingineri de ofertare, antreprenori generali, firme mici de construcții și arhitecți care estimează. Nu reia panorama domeniului — aceea e în ghidul despre AI în construcții, arhitectură și inginerie — și nu intră în extragerea cantităților din modele BIM, care merită o discuție separată. Aici rămânem la situația cea mai răspândită în firmele mici și mijlocii: planșe PDF, tablouri, liste, un caiet de sarcini și un termen de ofertare prea scurt.

Deviz construcții cu AI: unde ajută și unde doar pare că ajută

Antemăsurătoarea este o muncă de trei feluri: citire (ce scrie pe planșă și în tabele), aritmetică (lungime × înălțime − goluri) și judecată (ce articol de deviz descrie corect lucrarea, ce e inclus, ce lipsește din proiect). Un model de limbaj este bun la prima, acceptabil la a treia doar ca sugestie și nesigur la a doua dacă îl lași să calculeze „în cap” în loc să îți dea formula.

Producătorii spun asta singuri. Documentația Anthropic pentru analiza de imagini avertizează că modelul poate halucina sau greși pe imagini de calitate slabă, rotite sau foarte mici, că rezultatele de localizare spațială sunt aproximative și că poate da numărători aproximative, mai ales când sunt multe obiecte mici (ghidul „Vision”, secțiunea „Limitations” — link la surse). Ghidul OpenAI pentru imagini listează aceleași limite: dificultăți la localizare spațială precisă, numărători aproximative, text rotit interpretat greșit, grafice în care diferă doar stilul liniei — continuă, întreruptă, punctată (ghidul „Images and vision”, tot la surse).

Tradus pe o planșă: numărat uși, deosebit doi pereți după hașură, citit o cotă scrisă vertical, distins o axă de un contur — exact lucrurile din care e făcută o antemăsurătoare sunt pe lista de limite declarate. De aici regula de lucru a întregului articol: AI propune rânduri, nu cantități finale, iar forma în care le propune trebuie să facă verificarea ieftină.

Unde câștigul e real și riscul e mic:

• transformarea tablourilor și extraselor existente (tâmplărie, finisaje pe încăperi, extrase de armătură) în tabele curate, cu unități uniforme;
• structurarea unei liste brute pe categorii și capitole de lucrări;
• citirea caietului de sarcini în căutarea a ceea ce schimbă articolul sau prețul: clase de material, grosimi, condiții de execuție, ce e inclus și ce nu;
• compararea ofertelor de la furnizori, cu evidențierea diferențelor de conținut;
• generarea listei de întrebări pentru proiectant: ce lipsește, ce se contrazice între planșă și text.

Ce intră în flux: planuri, liste de cantități, caiete de sarcini

Calitatea rezultatului se decide înainte de primul prompt. Un inventar de intrări făcut de om, nu de model, răspunde la patru întrebări.

Care e revizia valabilă? Un model nu știe că planșa A-03 a fost înlocuită de A-03 rev. 2. Dacă îi dai ambele, le va amesteca fără să clipească.

În ce formă e planșa? Un PDF exportat din CAD are text selectabil și cote lizibile. O planșă scanată sau fotografiată e o imagine, iar acolo intri direct în zona de limite descrisă mai sus. Diferența schimbă cât de dens verifici, nu dacă verifici.

Ce tabele există deja? Tabloul de tâmplărie, extrasele de materiale, listele de finisaje pe încăperi sunt text structurat — cea mai sigură materie primă pentru un model. Înainte să îi ceri să „măsoare” ceva pe desen, epuizează ce e deja numărat de proiectant.

Ce spune caietul de sarcini? Pentru investițiile finanțate din fonduri publice, HG 907/2016 cere ca, împreună cu planșele, caietele de sarcini să fie concepute astfel încât pe baza lor să se poată determina cantitățile de lucrări, costurile lucrărilor și utilajelor, forța de muncă și dotarea necesară execuției. E o descriere bună și pentru lucrările private: dacă din planșe plus caiet nu poți determina o cantitate, problema e a documentației și se rezolvă cu o cerere de clarificare, nu cu o presupunere a modelului.

Tot aici fixezi convențiile pe care modelul nu are de unde să le știe: cum scazi golurile la tencuieli și zugrăveli (după regula de măsurare a normei de deviz pe care o aplici), ce unități folosești, cum tratezi etajele curente, ce pierderi tehnologice adaugi și unde. Scrise o dată, într-un document de o pagină, devin preambulul fiecărui prompt.

Înainte de a urca ceva: planșele și mai ales ofertele furnizorilor sunt date ale clientului și ale firmei. Ce cont de AI folosești și ce documente nu părăsesc deloc firma sunt decizii de politică internă — cadrul pentru ele e subiectul cursului Politica de utilizare AI și shadow AI.

Antemăsurătoare cu AI: extragerea cantităților, rând cu rând

Principiul: nu ceri totaluri, ceri rânduri. Un total nu poate fi verificat decât refăcând toată munca; un rând cu formulă se verifică în câteva secunde, cu planșa alături.

Fiecare rând propus de model ar trebui să conțină: elementul, localizarea (planșă, ax, încăpere, nivel), unitatea de măsură, formula cu valorile citite, rezultatul, tipul sursei (tabel, cotă, deducție) și un câmp de incertitudine. Rezultatul îl recalculezi oricum în foaia de calcul — modelul e acolo ca să citească și să structureze, nu ca să facă aritmetica finală.

Un prompt de lucru pentru extragerea din tabele existente:

Rol: asistent de antemăsurătoare. Lucrezi DOAR cu documentele atașate.

Sarcină: din tabloul de tâmplărie atașat (planșa A-12, rev. 2), fă un
tabel cu coloanele: cod element | tip | dimensiuni (l x h, m) | bucăți pe
nivel | niveluri | total bucăți | suprafață unitară (m2) | observații.

Reguli:
1. Nu completa nicio valoare care nu apare în document. Dacă o celulă e
   ilizibilă sau lipsește, scrie „ILIZIBIL” sau „LIPSĂ”, nu estima.
2. Păstrează ordinea rândurilor din document și raportează la final
   câte rânduri are tabloul original și câte ai extras.
3. Nu calcula totaluri generale. Le fac eu în foaia de calcul.
4. Listează separat orice nepotrivire observată (cod repetat, dimensiune
   diferită față de altă planșă atașată).

Și unul pentru cantități din plan cotat, unde riscul e mai mare:

Din planul parter (A-03 rev. 2, scara 1:50, PDF vectorial) propune
rânduri de antemăsurătoare pentru tencuieli interioare, pe încăperi.

Pentru fiecare rând dă: încăpere | perete (între ce axe) | lungime citită
din cotă (m) | înălțime (din secțiunea S-01) | goluri de scăzut (cod din
tabloul de tâmplărie) | formula completă | sursa fiecărei valori
(COTĂ / TABEL / DEDUS).

Convenții (obligatorii): [lipești aici pagina ta de convenții].

Orice valoare marcată DEDUS o pui într-o listă separată, cu explicația
de unde ai dedus-o. Nu o include în formulă.

Eticheta „DEDUS” e cea mai utilă coloană din tot fluxul. Fără ea, o cotă citită și una inventată arată identic în tabel.

Diferența dintre un flux care doar arată bine și unul care rezistă la verificare stă în disciplina acestor rânduri — proveniență, stare „neverificat”, convenții explicite. Este exact materia modulului „Estimare de proiecte, cantități și costuri cu AI (takeoff asistat) — cu verificare obligatorie” din cursul AI pentru Construcții, Arhitectură și Inginerie, care tratează separat extragerea, formarea prețului și protocolul de verificare, cu structuri de date pe care le poți prelua ca atare.

De la cantități la articole de deviz: maparea

Al doilea pas transformă „tencuială interioară, 1.860 m²” într-un rând de deviz: o încadrare pe un articol, cu unitatea lui și cu ce include el. Aici apare o greșeală specifică modelelor de limbaj: dacă îi ceri unui model „codul articolului de deviz” din memorie, îți va da un cod care arată corect. Poate fi corect, poate fi de la altă lucrare, poate să nu existe. Același mecanism prin care modelele inventează indicative de standarde într-un caiet de sarcini funcționează și pe coduri de articole.

Soluția este să nu îl lași să aleagă din memorie. Îi dai catalogul tău — exportul listei de articole din programul de devize pe care îl folosești sau baza proprie a firmei — și îi ceri să aleagă doar din el:

Ai două tabele: (1) rândurile de antemăsurătoare verificate, (2) catalogul
meu de articole (cod | denumire | UM | ce include).

Pentru fiecare rând din (1) propune cel mult două articole din (2), cu
motivul alegerii și cu diferențele dintre ele. Dacă UM a rândului diferă
de UM a articolului, semnalează și propune conversia, fără să o aplici.
Dacă niciun articol nu se potrivește, scrie „NEMAPAT” — nu propune
coduri care nu sunt în tabelul (2).

Ce verifici la mapare: unitatea articolului față de unitatea rândului (m² de cofraj nu e m³ de beton), ce include articolul față de ce cere caietul de sarcini, și dublurile — aceeași lucrare prinsă o dată într-un articol complex și încă o dată separat.

Programele de devize au funcții de import diferite de la un producător la altul; verifică în documentația programului tău ce format acceptă. Partea de foaie de calcul — formule de control, tabele pivot pe capitole, comparații între versiuni — se face comod cu un asistent în Excel; cele trei căi de lucru și limitele lor sunt descrise în ghidul despre AI în Excel, iar pentru cine lucrează zilnic în Microsoft 365, modulul de Excel din Microsoft 365 Copilot pentru productivitate acoperă formulele din limbaj natural și analiza pe tabele.

Verificarea încrucișată obligatorie: eșantionare, toleranțe, cine semnează

O listă de cantități propusă de AI are o singură stare legitimă până la verificare: „de lucru”. Trecerea la „asumată” se face printr-un protocol, nu printr-o privire de ansamblu. Ordinea de mai jos prinde cele mai multe erori cu cel mai mic efort.

1. Unități. Fiecare rând are unitatea corectă pentru tipul de lucrare. O suprafață trecută ca volum dă un cost aberant cu o valoare care arată plauzibil.
2. Acoperire. Toate nivelurile, toate zonele, toate categoriile. O listă incompletă arată completă: totalul există, doar că e prea mic. Întrebarea de control: etajul curent a fost înmulțit cu numărul de etaje sau numărat o dată?
3. Sume de control. Numărul de rânduri extrase față de numărul de rânduri din tabelul-sursă; totalul de bucăți din tablou față de totalul din listă.
4. Re-măsurare pe eșantion. Un al doilea om reface independent, de pe planșă, o parte din rânduri.
5. Ordine de mărime. Indicatori grosieri — beton pe metru pătrat desfășurat, tencuială raportată la suprafața utilă — comparați cu o lucrare similară executată de firmă.
6. Goluri și convenții. S-au aplicat regulile din pagina de convenții, nu „bunul-simț” al modelului.

Cum eșantionezi

Nu uniform. Două criterii se suprapun: valoarea și proveniența. Pozițiile care fac grosul valorii — de regulă structura, închiderile, instalațiile mari — se verifică integral, indiferent de sursă. Restul se verifică pe eșantion, cu câteva rânduri din fiecare categorie de lucrări și din fiecare nivel, alese de verificator, nu de cel care a produs lista. Rândurile provenite din planșe scanate și tot ce poartă eticheta „DEDUS” nu se eșantionează: se refac.

Toleranțe

Nu există o toleranță „corectă” pe care să o poți lua dintr-un articol. Fiecare firmă și-o fixează singură, pe categorii, în funcție de cât o costă o eroare: abaterea pe care o accepți la zugrăveli nu e cea pe care o accepți la oțel-beton. Important e ca pragul să fie scris înainte de verificare și ca regula de escaladare să fie mecanică: dacă un rând din eșantion iese din toleranță, nu corectezi rândul și mergi mai departe, ci refaci integral categoria din care face parte. O eroare găsită pe eșantion e un semnal despre metodă, nu despre un rând.

Cine semnează

Verificarea se face de altcineva decât cel care a produs lista cu AI — principiul celor patru ochi. Cine și-a construit singur estimarea tinde să îi confirme ipotezele.

Pentru documentațiile de investiții publice, responsabilitatea e scrisă în formular. În formularul F3 din HG 907/2016 („Lista cu cantități de lucrări, pe categorii de lucrări”), precizările arată că proiectantul completează și răspunde pentru datele din coloanele 1–3 — capitolul de lucrări, unitatea de măsură, cantitatea —, iar coloanele de preț se completează de ofertanți în cadrul procedurii de achiziție. Aceeași hotărâre notează că formularele F1–F5, completate cu prețuri unitare și valori, devin formulare pentru devizul ofertei și se folosesc apoi la situațiile de lucrări. Cu alte cuvinte, o cantitate greșită în F3 nu rămâne în biroul de proiectare: o moștenește fiecare ofertant și, mai târziu, fiecare situație de plată. Dacă ești de partea ofertantului, merită o antemăsurătoare proprie de control pe pozițiile mari, iar diferențele se ridică prin cerere de clarificare — cum organizezi restul unei oferte publice e descris în ghidul despre licitații publice și SEAP cu AI.

La lucrările private, „cine semnează” e o regulă internă, dar la fel de concretă: o persoană numită, cu competență pe categoria respectivă, care pune numele pe versiunea verificată. Un instrument nu poate ține locul acelui nume.

Prețuri și ofertare de lucrări: ce îi ceri și ce nu îi ceri unui model

Un model de limbaj nu cunoaște prețul de azi al betonului livrat în județul tău. Dacă îl întrebi, îți dă un număr — și tocmai asta e problema. Estimarea costurilor în construcții are trei surse legitime de preț: baza proprie a firmei, ofertele cerute pentru lucrarea curentă și indicii publici de cost aplicați peste o bază cunoscută. Niciuna nu este modelul.

Ce face bine: citește zece oferte în formate diferite și le aduce la aceeași structură, cu ce include și ce exclude fiecare — transport, pompare, manoperă, descărcare — și îți spune, înainte să apuci să compari prețurile, că două dintre ele nu sunt comparabile. Decizia de furnizor, cheltuielile indirecte, profitul și rezerva de risc rămân ale firmei. Cota de TVA se ține ca parametru explicit în foaia de calcul, confirmat la data ofertei, nu ca cifră îngropată într-o formulă pe care nu o mai deschide nimeni.

Și o regulă de ordine: prețul se atașează doar cantităților verificate. Dacă pornești de la un total dorit și cauți cantitățile care îl justifică, ai pierdut trasabilitatea și nu mai ai cu ce apăra estimarea în fața beneficiarului.

Greșelile tipice ale modelelor pe planuri și tabele

Pe planuri:

• Scara. Modelul „măsoară” pe o imagine fără să țină cont de scara declarată sau ia scara unui detaliu drept scara planului.
• Cota atribuită altui element. Cota interioară citită drept cotă între axe, sau invers.
• Hașuri și tipuri de linie. Doi pereți din materiale diferite tratați ca același tip; linia de axă luată drept contur.
• Numărători aproximative. Corpuri de iluminat, prize, guri de ventilație — obiecte mici și multe, exact cazul pentru care producătorii avertizează.
• Text rotit. Cotele verticale și adnotările înclinate sunt citite mai prost decât cele orizontale.
• Completarea plauzibilă. Unde planșa e ilizibilă, modelul pune un număr care „are sens” în loc să spună că nu vede.
• Etajul curent. Un nivel repetitiv numărat o singură dată.

Pe tabele:

• Celule unite și antete pe mai multe rânduri, care decalează coloanele la extragere.
• Rânduri sărite în tabele lungi, întinse pe mai multe pagini.
• Separatorul zecimal. „1.250” citit ca o mie două sute cincizeci sau ca unu virgulă douăzeci și cinci, în funcție de convenția presupusă.
• Totaluri recalculate de model care diferă de cele din document, fără nicio semnalare.
• Unități amestecate în aceeași coloană — mm și m, kg și tone.

Toate au același antidot: formula la vedere, proveniența pe rând, aritmetica în foaia de calcul și sumele de control din pasul de verificare. Niciuna nu se rezolvă cu un prompt mai insistent.

Ce rămâne strict uman

• Stabilirea documentelor valabile și a reviziei curente.
• Convențiile de măsurare și norma de deviz aplicată.
• Decizia că proiectul e incomplet și cererea de clarificări.
• Încadrarea finală pe articol, când două articole „se potrivesc”.
• Alegerea furnizorului, marja, rezerva de risc, strategia de ofertare.
• Semnătura — și răspunderea care vine cu ea.

Răspunderea: ce spune legea în septembrie 2026

Cadrul legal s-a mișcat în această vară și multe materiale încă nu au ținut pasul. Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea nr. 169/2026, Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026) a intrat în vigoare la 15 zile de la publicare, iar art. 576 alin. (3) lit. c) abrogă, de la acea dată, art. 1–9, 11–40 și 42–44 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții. Forma consolidată de pe Portalul Legislativ arată articolele respective ca abrogate la 25 august 2026. Cine citează azi „art. 30 din Legea 10/1995” pentru răspunderea de 10 ani citează un text care nu mai e în vigoare.

Principiile nu au dispărut, s-au mutat. În Cod, art. 440 păstrează regula că verificarea tehnică a proiectelor se face de specialiști verificatori de proiecte atestați, alții decât elaboratorii proiectului. Art. 424 alin. (5) prevede că proiectanții răspund, pentru părțile din proiect elaborate, pentru viciile ascunse ale construcției ivite într-un interval de 10 ani de la recepția la terminarea lucrării, iar alin. (4) al aceluiași articol — că prin contract nu se pot stabili răspunderi inferioare celor legale. Listele de cantități apar și ele în Cod: art. 509 enumeră, printre piesele scrise ale detaliilor de execuție, „estimare definitivă cost lucrări pe bază de liste de cantități pe obiective de investiție și pe categorii de lucrări”.

HG 907/2016 figurează în continuare pe Portalul Legislativ în forma consolidată din 23 noiembrie 2023, iar Codul însuși face trimitere la ea. Se aplică obiectivelor de investiții finanțate total sau parțial din fonduri publice; pentru lucrările private, structura ei — deviz general, deviz pe obiect, liste de cantități pe categorii de lucrări — rămâne un reper de bună practică, nu o obligație. Normele de aplicare ale Codului sunt în curs de adaptare, așa că orice trimitere la un articol se verifică pe forma la zi înainte de a intra într-un document.

Pentru fluxul cu AI, consecința e simplă: verificarea de către un verificator atestat privește proiectul și cerințele fundamentale, nu aritmetica devizului tău. Verificarea cantităților este o obligație profesională și contractuală a celui care le semnează — și niciun instrument nu o preia.

Cum documentezi verificarea

O notă scurtă, atașată fiecărei liste de cantități, care să poată fi citită peste doi ani de cineva care nu a fost de față:

NOTĂ DE VERIFICARE — listă de cantități
Lucrare / obiect:            ....................
Documente-sursă (cu revizie): A-03 rev.2, A-12 rev.2, S-01 rev.1, CS arh.
Instrument AI folosit:        [denumire, tip de cont], data sesiunii
Ce a produs AI:               extragere tablou tâmplărie; propunere rânduri
                              tencuieli; mapare pe catalogul intern
Convenții aplicate:           [referință la pagina de convenții, versiune]
Verificat integral:           structură, închideri, tâmplărie
Verificat pe eșantion:        finisaje — [n] rânduri din [N], pe niveluri
Toleranță stabilită:          [pe categorii, fixată înainte de verificare]
Abateri găsite și tratament:  ....................
Rânduri DEDUS eliminate:      [n]; clarificări cerute proiectantului: [nr.]
Verificat de / data:          ....................
Asumat de / data:             ....................

Se păstrează ambele versiuni — lista propusă de AI și lista verificată — ca să se poată reconstitui ce a schimbat verificarea. La o dispută cu beneficiarul, nota e diferența dintre „așa a ieșit din program” și un proces pe care îl poți descrie.

Întrebări frecvente

Pot urca planșele într-un chatbot și să primesc direct antemăsurătoarea? Poți primi un tabel care arată ca o antemăsurătoare. Problema e că nu ai cum să știi care rânduri sunt citite și care sunt completate plauzibil. Producătorii de modele avertizează ei înșiși că localizarea spațială și numărătorile sunt aproximative. Folosit corect, modelul îți dă rânduri cu formulă și proveniență, pe care le verifici; folosit ca automat de cantități, îți dă o răspundere pe care nu o poți apăra.

Cât din listă trebuie verificat manual? Integral pozițiile care fac grosul valorii și tot ce provine din planșe scanate sau din deducții; pe eșantion restul, cu rânduri din fiecare categorie și din fiecare nivel. Dacă un rând din eșantion iese din toleranța fixată dinainte, se reface toată categoria. Procentul exact e o decizie a firmei, scrisă în procedura internă, nu o cifră universală.

Poate AI să îmi dea prețuri unitare pentru deviz? Nu ca sursă. Un model nu are acces la prețurile de azi ale furnizorilor tăi și va produce o cifră verosimilă fără nicio bază. Prețurile vin din oferte reale, din baza proprie sau din indici publici aplicați peste o bază cunoscută; AI ajută la normalizarea și compararea lor, inclusiv la observarea a ceea ce include și exclude fiecare ofertă.

Legea 10/1995 mai e în vigoare? În cea mai mare parte, nu. Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea nr. 169/2026) a abrogat, de la intrarea sa în vigoare în august 2026, art. 1–9, 11–40 și 42–44 din Legea nr. 10/1995. Verificarea proiectelor de către verificatori atestați și răspunderea de 10 ani a proiectanților pentru vicii ascunse se regăsesc acum în Cod (art. 440 și art. 424). Verifică forma la zi pe Portalul Legislativ înainte de a cita.

Cine răspunde dacă o cantitate extrasă de AI e greșită? Cel care a semnat lista. La documentațiile pentru investiții publice, formularul F3 din HG 907/2016 spune explicit că proiectantul completează și răspunde pentru capitolul de lucrări, unitatea de măsură și cantitate. La o ofertă privată, răspunde firma care a ofertat. Instrumentul folosit nu apare nicăieri în acest lanț.

Concluzie

Un deviz asistat de AI e mai rapid la partea care nu cerea judecată — transcrierea tablourilor, structurarea pe capitole, compararea ofertelor, lista de neclarități — și la fel de lent ca înainte la partea care contează: confruntarea cantității cu planșa. Câștigul real apare când timpul economisit la prima se mută în a doua.

Practic, asta înseamnă patru obiceiuri: rânduri cu formulă în loc de totaluri, proveniență pe fiecare rând, mapare doar din catalogul propriu și o notă de verificare cu nume și dată. Niciunul nu depinde de modelul folosit, așa că rămân valabile și după următoarea generație de instrumente. Cadrul legal, în schimb, tocmai s-a schimbat: trimiterile la Legea 10/1995 din procedurile interne și din șabloanele de memorii merită revăzute pe textul Codului.

Surse și resurse oficiale

• HG nr. 907/2016 privind etapele de elaborare și conținutul-cadru al documentațiilor tehnico-economice — Portalul Legislativ (art. 10, anexa nr. 10 — caiete de sarcini, liste cu cantități de lucrări, formularele F1–F5)
• Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea nr. 169/2026) — Portalul Legislativ (art. 424, 440, 509, 575, 576)
• Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată — forma consolidată
• Anthropic — Vision: limitări ale analizei de imagini
• OpenAI — Images and vision: limitări

Articol informativ, actualizat la 22 septembrie 2026. Nu constituie consultanță tehnică, juridică sau fiscală. Estimările de cantități și costuri se verifică și se asumă de specialistul care le semnează; încadrarea legală a unei lucrări concrete se stabilește pe textele oficiale la zi și, unde e cazul, împreună cu un specialist atestat.